Prietenul este oglinda mea

Întrebare: Spunem că mă văd în prieten, dar ce parte este, mai exact, reflexia mea ?

Răspuns: Dacă eu consider o persoană prietena mea, atunci într-adevăr este oglinda mea. Dacă văd ceva negativ în ea în legătură cu progresul meu spiritual, atunci trebuie să înţeleg că această negativitate este în mine şi că percepţia mea este pur şi simplu deformată. Pentru alte persoane, este altă istorie. Este clar că ar trebui să ne amintim că ele sunt Creatorul dar, în acest caz, ele nu reprezintă realitatea exterioară ca o replică a atributelor mele interne. Avem nevoie de un studiu serios pentru a trata corect oamenii din exterior, care nu sunt membri ai grupului. În măsura în care prima parte a sistemului este descoperită ca GE, învăţăm să tratăm corect AHP.

Deci, doar în prieten văd reflexia mea. Ca şi cum Creatorul pune o oglindă în faţa mea, la un anumit unghi şi, de fiecare dată, îmi arată o anumită parte şi spune că ar trebui să mă arate pe mine, defectele mele. Reflectă atributele mele exterioare, îmbrăcate în diferite imagini şi le prezintă pentru mine. În acelaşi timp, când privesc un prieten, nu-mi atribui totul pentru mine, ci doar ce aparţine drumului spiritual.  Acest lucru depinde, deja, de gradul de conectare.

Dacă iubesc pe cineva, nu văd defecte în el, îl iubesc pur şi simplu. Oamenii spun că este un obicei, dar nu este aşa. La nivel fizic, dorinţa mea de a primi nu vrea să sufere şi se protejează. Mă port cu defectele celorlalţi, ca şi cum nu aş acorda atenţie, pentru a nu suferi tot timpul. Cu toate acestea, în spiritualitate, cum este scris: Dragostea acoperă toate păcatele şi acesta nu este un obicei, este munca de corectare.

La nivelul actual, invidiez un prieten, văd ceva mai bun în el, atribute pe care aş dori să le am eu. Este dureros. Ar trebui să mulţumesc Creatorului pentru această durere ? La urma urmei, El îmi arată că sunt inferior altora. Încep să regret şi să caut şi asta mă duce la întrebarea: De ce nu pot iubi un prieten, dacă văd că este mai bun decât mine ?

Astfel, în exemplul pe care Creatorul mi-l prezintă, El îmi arată  o posibilitate de avansare. Altfel, aş rămâne mort, la nivelul naturii, dar acum, datorită invidiei, lăcomiei, ambiţiei şi chiar urii, am un carburant, o siguranţă şi nu pot sta pe loc. Desigur, pot să mă calmez şi să spun: Hai, se pare că nu este aşa. Dar eu pot face opusul, să păstrez sentimentul şi să planific modul de ieşire al atributelor negative care au fost dezvăluite, să fac un veritabil plan de a le ridica.

Întrebare: Totuşi, nu atribui toate atributele negative ale prietenului meu, în mine ?

Răspuns: Ai dreptate, atributele unui animal nu sunt pertinente. Daca, de exemplu, este prea pripit sau un pic leneş, natura i-a dat aceste atribute. Cineva poate fi lent, altul prea puternic, toată lumea are o paletă de atribute înnăscute.

Noi vorbim despre o tendinţă de schimbare, despre focul care arde într-o persoană. De asta aveţi nevoie: motive ca să simţiţi invidie. Invidiaţi atributele înnăscute sau sensibilitatea şi aspiraţia pentru gol ?

Întrebare: Să presupunem că prietenul meu doarme la lecţie şi înţeleg că, de fapt, eu dorm. Cum pot folosi acest lucru ? La urma urmei nu văd nicio vină în mine.

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă nu dormi, atunci el nu doarme. Include-l în tine, încearcă să trezeşti imaginea sa, în tine. Dacă el continuă să doarmă la lecţie, el va primi totul prin tine.

 

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.01.2013, Discursul de final la Zohar

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: