Daca eu nu iau forte de la grup,  atunci inevitabil voi atinge  stadiul goliciunii totale, unde nu voi avea nici un fel de forte ca sa avansez (si in general, trebuie sa ating stagiul acesta). Asta inseamna  ca nu voi vrea sa ma apropi  catusi de putin de spiritualitate in modul in care se prezinta  dorintei mele egoiste.

Apoi nu voi stii ce sa fac. Ar trebui sa las totul in urma si sa ma intorc acasa? Dar ce se va intampla cu mine apoi? De aceea, ma aflu intr-o pozitie precum a unei masini in stationare, incapabil sa gasesc forta sa ma deplasez mai departe. Dar deasemenea nu ma pot misca nici inapoi si nu pot intoarce intr-o parte pentru ca indiferent unde ma uit, la 360 de grade imprejurul meu, nu vad nici o cale de iesire.

O persoana poate ramane in aceasta stare ani de zile! Va continua asa pana cand in final va intelege ca grupul este singurul mijloc, sursa de unde el poate primi forta sa “ suporte/tolereze ”  spiritualitate. Iar cand primeste aceasta forta de la grup, de a tolera daruirea, la fel ca si constientizarea ca este important sa iasa afara, si sa atace, si sa cucereasca starea spirituala, iar apoi va incepe sa avanseze.

De aici devine clar ca numai conexiunea cu mediul ofera  oportunitatea pentru noi sa facem un pas mai departe. Este similar cu o samanta  in pamant care trebuie sa absoarba toate sarurile si mineralele din sol pentru a creste. Cresterea  sufletului in aceasta persoana mai tarziu se va desfasura sub influenta fortelor pe care le primeste de la mediul inconjurator.

Prin el insusi el are doar Reshimo (gena spirituala). El a trait precum un “ magar “ exsitand doar la nivelul animat, si apoi el a atins starea  “neutra ” (precum starea de repaus) cand el nu a mai vrut sa avanseze de acolo inainte. Aceasta inseamna ca materialul sau, Kli-ul animat, s-a epuizat pe sine ca un bob care s-a descompus in pamant, si de acolo inainte nu a mai fost nimic ce ar fi putut face.

Asta se petrece cand devine clar daca are sau nu are un punct in inima pentru ca acum devine singurul punct  care il separa de intreaga dorinta egoista. Acum ramane singur si o persoana nu vrea sa avanseze impreuna cu el.  Oricum, daca el acum ataseaza acestui punct dorintele si impresiile de la mediu, si inspiratia de la maretia scopului, apoi el va fi capabil sa avanseze cu acel punct. Nu exista alte mijloace.

Din acest motiv intregul nostru suflet este in afara noastra – se afla in toate fortele, gandurile si valorile pe care le primim de la mediu. Tot ceea ce ramane din noi este un mic punct, singurul lucru pe care il avem. Acest punct este mijlocul de conectare intre “ magarii “ nostri [ materia egoista; dorinta] si umanul din noi. Este numit “ punctul din inima”, picatura semintei spirituale.

Asa cum sunt verigi intermediare,de tranzitie, intre toate nivelele : coralii intre neanimat si vegetativ, miticul “ Kelev Sadeh “ care este jumatate planta si jumatate animal  si maimuta intre nivelul animal si uman, asa si punctul din inima este mijolcul sau trambulina pentru propulsarea in sus, de la om la Creator!

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/15/11 Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →