Comentariu: În copilărie, când părinții mei și cu mine ne uitam la un program plin de umor la televizor și râdeam, automat râdeam cu ei pentru a participa la acest joc.

Răspunsul meu: Bineînțeles, ca să fii ca adulții, ca și cum ai înțelege și tu.

Întrebare: Da, am văzut cum au reacționat și am râs ca ei. După ceva timp am început să înțeleg acest umor pentru că atunci când joci acest joc, fie că vrei sau nu, brusc începi și înțelegi despre ce este vorba.

Și în munca noastră spirituală există un nivel de „maimuță”. Care este mecanismul corect pentru acest joc? La urma urmei, o persoană mică este încă ignorantă iar un adult are deja multe care îl infestează.

Răspuns: Un adult este rușinat și incomod; nu știe să se comporte; se înstrăinează și se ascunde în spatele unor cascadorii, în spatele grosolanului, doar pentru a-și salva orgoliul complet stupid. Ce dă? Dar asta ne face natura să facem.

Dacă ne imaginăm din nou ca fiind copii mici, atunci suntem gata să ne jucăm. În grup poți să te joci și să fii un copil mic indiferent de situație. Prietenii te înțeleg atât pe tine, cât și pe ei înșiși și își oferă unul altuia o astfel de oportunitate. Prin urmare, egoismul nu se teme să se comporte ca un copil mic. Și dacă alergăm, dansăm, batem din palme etc.?

Facem toate acestea pentru că am fost de acord să facem asta, pentru că am înțeles că nu trebuie să fim timizi, ci dimpotrivă, trebuie să comunicăm direct între noi, precum copiii. Trebuie să ajungem la acel nivel.

Egoismul nostru ne poate permite să facem acest lucru, deoarece în grup ne aflăm printre cei care sunt la fel ca noi. În acest caz, ne putem arăta reciproc cât de deschiși putem fi, ne putem ajuta și ne putem include unul în celălalt. Acest lucru ne conduce la iubire reciprocă. Descoperi dintr-o dată o astfel de comunalitate, o asemenea forță care nu se manifestă niciodată altundeva!

KabTV „Am primit un apel. Maimuță” 10.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →