Sub presiune

Întrebare: De la cine primesc o dorinţă mai mare: de la grup sau de la public?

Răspuns: Sunt două forme diferite de dorinţă. Primesc necesitatea unităţii şi coeziune de la grup şi de la mase, necesitatea Cratorului. Da, exact pentru Creator.

La urma urmei, eu nu am nevoie de El şi nici prietenii mei. Punctul din inimă ne orientează doar în direcţia Lui, dar nu ne dă un veritabil impuls, nu creşte “carnea” dorinţei, nu constituie un vas gol flămând.

În unirea cu prietenii, noi nu cerem Creatorului. Nimic nu ne presează, nici nu ne îndeamnă să o facem. Cât de mult ne pot impulsiona dorinţele noastre? Un pic mai mult şi mai mult, dar este o presiune artificială. Fiecare este un tip grozav, toată lumea are dreptate, nu există nicio dorinţă între noi care ne va obliga să acţionăm fără ieşire.

Când va acţiona? Când ne vor cere oamenii să răspundem nevoilor lor, oricare ar fi. Ne vom regăsi sub presiune, nevoia creşte, de a avea grijă de ei şi de a-i ajuta şi acolo avem nevoie, cu adevărat, de Creator.  O nevoie esenţială irezistibilă nu va veni la fiinţele create decât sub presiune. De aceea, nu avem posibilitatea de a avansa spre Creator dacă nu ieşim spre lume şi nu ne vom preocupa de mase.

Chiar necesitatea de a ne uni în grup nu se va înregistra fără presiune exterioară. De fapt, de ce avem nevoie să ne unim? Cel care nu vrea nimic pentru sine se simte bine într-o colibă în pădure fără facilităţi. Vasele dăruirii nu simt nevoia de unitate. Punctele lor din inimă nu caută asta de la sine.

Dar, ce vor aduce la Creator? Ce fel de vase de recepţie sunt capabile să conducă la o corecţie? Se pare că, de fapt, noi nu avem nimic. Pe de altă parte, unitatea maselor are un enorm potenţial de vase care nu s-au manifestat încă, atât material, cât şi spiritual.

De aceea, conexiunea în grup şi preocuparea pentru public nu sunt posibile decât sub presiune externă. Faraonul ajută copiii lui Israel să scape din Egipt. Armata îi urmăreşte, “îi ameninţă”, obligându-i să traverseze Marea Roşie, apoi să stea la Muntele Sinai. Ei nu sunt de acord, dar după ruperea primelor table, ei primesc Tora şi procesul continuă.

Nu putem acţiona fără presiune din exterior, avem nevoie de ea. Da, unindu-ne, putem neutraliza un pic această presiune, dar nu complet.

Întrebare: Fiecare prieten are nevoie să se conecteze la dorinţele exterioare sau este suficient dacă grupul mondial, ca un întreg, se implică în toate acestea?

Răspuns: Ambele. Atât munca individuală, cât şi generală sunt necesare aici, în diferite forme. Mai întâi, trebuie să ne unim în interior, pentru a înţelege cum să ajungem la publicul exterior şi apoi să ne integrăm cu el, pentru a resimţi nevoia unităţii interioare. Apoi, trebuie să cerem revelarea Creatorului între noi, pentru a-I aduce Lui mulţumire, transferând satisfacţia la Kli-ul extern.

Astfel, vom fi un releu, un “canal de transmisie”, o tranziţie şi realizăm destinul nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: