Maimonide a spus deja a o adevărată alegorie despre asta: „Dacă un şir de o mie de orbi merge pe drum și există cel puțin un lider dintre ei care poate vedea, sunt sigur că vor lua calea corectă și nu vor cădea în gropi și obstacole, întrucât îl urmăresc pe cel care vede, care îi conduce.

Dar dacă persoana respectivă lipsește, este sigur că se vor împiedica de fiecare obstacol din drum și vor cădea cu toții în groapă. ” (Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar”, pct. 57)

Întrebare: Este posibil ca cineva care a găsit deja un Învăţător și a început să urmeze calea cea bună, să cadă ulterior?

Răspuns: Asta indică o lipsă de conexiune cu învăţătorul Un student trebuie să păstreze vie în mod constant această conexiune. Dacă nu o reînnoiește, învăţătorul continuă să meargă înainte, în timp ce elevul se deplasează treptat în lateral pe o tangentă, până când conexiunea dintre ei se pierde complet.

Este foarte interesant să observăm acest proces, cum un student aude din ce în ce mai puțin, vine la lecții din ce în ce mai puțin și apoi dispare.

Cel mai important lucru este că învăţătorul nu poate spune elevului nimic despre acest lucru. Elevul trebuie să examineze el însuși acest lucru și să înțeleagă cum să funcţioneze în cooperare reciprocă cu învăţătorul.

Dar trebuie să-i fie clar că, în momentul în care nu se ține de învăţător, ca un copil care se ține de un adult, nu știe unde se află. La urma urmei, există multe situații când este ca un copil mic, care se pierde într-o mulțime, și nu știe de cine să se țină și unde să meargă. El trebuie să dobândească această senzație de apropiere sau detașare de învăţător.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 12.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →