În lumea noastră, prefăcătoria sună a ceva murdar. Îi mustrăm pe oameni pentru asta, De ce eşti aşa de nenatural? De ce te prefaci şi minţi?

Dar în cazul nostru, noi ne prefacem sau ne jucăm cu cele mai naturale şi autentice acţiuni, pentru că ele ne ajută să ne ridicăm deasupra lumii materiale. În timp ce joc stările spirituale, mă imaginez acolo şi mă ridic acolo.

Nu vreau doar să îi încânt pe ceilalţi transmiţându-le bucuria mea. Bucuria nu este un simplu râs, ci împlinire prin corectitudinea căii şi încrederea în scop. Şi această bucurie îmi dă mie putere.

Este aceaşi împlinire care care trebuie să locuiască în noi, în virtutea unirii noastre, adică în starea adevărată, corectată, în lumea Infinitului. Jucând asta, eu fac eforturi să împlinesc dorinţa noastră comună (vasul spiritual sau Kli), ca în starea lumii Infinitului.

Este un joc foarte exaltat, care merită şi care este o reminescenţă a jocului Creatorului cu Levitanul (balena mitologică). Creatorul, dorinţa de a dărui, se joacă cu creaţia pe care a creat-o, dorinţa de a primi plăcere, învârtind-o în direcţii diferite şi umplând-o cu Lumina Hochma.

Aşa vreu să umplu cu Lumina Hochma dorinţa comună de plăcere a întregului grup. Asta înseamnă că mă joc cu lucruri foarte exaltate, chiar dacă apar acţiuni foarte simple pe care fiecare om este capabil să le facă.

Trebuie să înţelegem că din perspectiva unei persoane, acest joc este o acţiune foarte serioasă. Şi egoul nostru nu ne lasă să ne micşorăm mândria pentru a deveni parte din acest joc şi a începe să purtăm aceste acţiuni în raport cu grupul. Sunt oameni care le găsesc uşor de făcut extern, la fel ca şi alţii care le găsesc uşor de exprimat intern. Dar munca interioară este obligaţia fiecărei persoane şi trebuie să rezulte într-o dispoziţie elevată, care trebuie menţinută în grup.

Lucrurile exterioare pot varia. Sunt momente când extern trebuie să pretinzi că eşti inspirat tot timpul pentru că eşti încojurat de mici copii, nu poţi să îţi permiţi libertatea de a le arăta adevarata stare. Totuşi, dacă grupul este unul de studenţi avansaţi, ei pot face opusul: în loc să se joace extern, ei pot rămâne serioşi şi chiar să îşi exprime amărăciunea pentru a crea o opoziţie între internalitate şi exernalitate. Aşa s-au comportat marii Cabalişti ai trecutului. Totuşi, noi suntem încă mici şi trebuie să ne jucăm sau să ne prefacem extern, exprimând bucurie.

Normal, toată diseminarea noastră trebuie să cuprindă programe care aduc fericire şi lasă oamenii într-o bună dispoziţie. Trebuie să fie mai puţine cântece care sunt triste şi mai multe care sunt vesele! Trebuie să simţim inima prietenului sau a largii audienţe şi să avem grijă să nu îi aducem în jos, făcându-i să se simtă supăraţi ci să îi facem să simtă bucurie şi unificare. Asta este întreaga înţelepciune.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →