Creatorul lucreaza doar cu Lumina Lui. Lumina afecteaza dorintele (Kelim, vasele) care, in functie de starea lor, se simt mai bine sau mai rau in functie de echivalenta lor la Lumina. Aceasta constituie legea echivalentei de forma.

Cu cat ma potrivesc mai bine la Lumina, cu atat ma simt mai bine. Cu cat sunt mai putin similar ei, cu atat mai rau ma simt, pana in punctul in care simt o lovitura. Toate acestea sunt efecte ale Luminii Superioare. Chiar si intunericul pe care il traiesc reprezinta Lumina care lucreaza asupra mea si doar calitatile mele opuse Il reveleaza ca fiind intuneric pentru mine. In locul Luminii (Ohr), simt intunericul (Orta).

Oricum, Creatorul nu detine nici un intuneric. Pur si simplu, cand El adauga putina Lumina, noi ne simtim imediat rau. Si asta pentru in aceasta Lumina, descoperim o dorinta mai mare, si atunci e momentul in care apare intunericul.

Lumina se afla impotriva dorintei. Cu alte cuvinte, cu ajutorul Luminii, niste dorinte enorme se dezvaluie in mine. Undeva printre ele, intr-un loc ascuns mie, se afla placeri enorme, si totusi, eu sufar.

Se pot manifesta probleme de sanatate, lipsa sustinerii, proasta dispozitie, neliniste interioara, si chiar dorinta de a muri, insa toate acestea sunt efectul Luminii. Daca Lumina umple dorintele pregatite (Kelim, vasele), se resimte ca placere, intrucat le umple. Daca Kelim nu sunt pregatite,  este o lovitura.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 11/26/10, BaalHaSulam, litera 52, 1928.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →