Munca spirituala este diferita de munca pe care o facem in aceasta lume. Aceasta lume este o lume a actiunilor. Eu fac o anumita actiune cu scopul de a obtine un anumit rezultat. Exista un gand, exista un tel, un plan si in concordanta eu incep sa muncesc pentru indeplinirea actiunii cu scopul de a-mi atinge telul – astfel eu desfasor intregul proces.

Dar in munca spirituala avem un alt partener cheie care face munca. Noi doar creem munca pentru El. El munceste si face toata actiunea, planul este al Lui si El face totul. Noi suntem doar responsabili pentru faptul ca putem sa-L activam.

Seful aici este Creatorul, El are propriul Lui plan si toate materialele si puterea de a-l indeplini, tot ce este nevoie. Totul are loc conform  unui plan predeterminat, dar numai daca noi il grabim.

Este ca si cum un antreprenor lenes care s-a angajat sa ne construiasca o casa, dar noi trebuie mereu sa venim la el sa vedem daca a facut ceva. Atat timp cat ii ceri, el face, in momentul in care te opresti sa ceri si el se opreste imediat. Noi alimentam aceasta masina si abia dupa aceea ea incepe sa lucreze.

Este foarte greu pentru noi  sa ingeram asta, sa intelegem si sa o simtim pentru ca noi nu-l simtim pe cel care face munca si credem ca trebuie sa facem totul noi! Mai mult, aceasta munca este facuta asupra noastra, asa incat noi nu percem in realitate ce se intampla.

Daca as putea sa-L vad pe Creator si sa inteleg ca totul depinde de El, atunci cu siguranta _I-as cere constant Lui, L-as ruga, L-as indemna. Problema este ca eu nu-L simt! Asta este esenta ascunderii Creatorului, asa incat eu nu simt ca sunt in manile Lui, si prin urmare nu-I cer nimic sa faca.

Eu nu simt ca sunt dependent de El si cred ca totul imi sta in putere. Aceasta ascundere a creat o putere egoista in mine, o carapace, prin crearea sentimentului meu ca eu insumi voi conduce. Faraonul din mine zice: „Cine este Domnul ca sa trebuiasca sa-L ascult? Fa singur totul! ”

Acesta este punctul in care dominatia egoului este revelata; acesta este locul unde „carapacea”si „Sfantenia” se ciocnesc in mine.

„Eu conduc!” inseamna a face totul prin puterile mele si nu Creatorul. Eu prefer sa fac totul singur, eu insumi, in loc sa-I cer Lui sa faca ceva. Dar noi stim ca munca noastra este de a face o cerere. Asta este tot ce avem nevoie. Apoi totul se petrece de la sine.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 25.04.12, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →