Întrebare: Dacă un om avansează pe calea Luminii ce îi lipseşte să simtă, să înţeleagă, să-şi amintească şi să trăiască în ea?

Răspuns: Îi lipseşte ajutorul reciproc care să-i amintească de Lumină! Noi permanent uităm de el, şi fiecare om crede că poate de unul singur, prin propria lui dorinţă, în loc să atragă Lumina prin grup pentru ca ea să ne avanseze.

Noi uităm de această nedorită turnură a evenimentelor. Repugnă egoismului nostru, şi de aceea nu dorim să ne amintim de el. Eu cred că dacă studiez din greu, înţeleg mai mult, mă rog mai mult, ţip, mă împing de la spate, fac ceva special şi plâng, aş face orice altceva decât să atrag Lumina prin care să mă conectez în grup şi să o las să mă dezvolte.

Pentru asta au trecut zeci de ani şi oamenii pur şi simplu nu au reuşit să înţeleagă că ei încearcă să treacă prin perete, când este o uşă deschisă chiar în faţa lor. Ei însă, nu o văd. Ei nu vor să se uite în acea direcţie fiindcă drumul trece prin construirea conexiunii.

Noi tratăm la fel spiritualitatea, cum tratăm corporalul şi credem că vom fi capabili să facem totul cu mintea şi mâinile noastre. Noi ne-am dezvoltat de-a lungul întregii istorii creând totul cu puterea minţii şi a mâinilor – aşa am construit toate vieţile noastre. Deci, de ce nu putem continua în acelaşi fel?

Înţeleg că totul cere efort să renunţ la tot ca să înţeleg, să obţin, să simt, să dezvolt. Urmez aceeaşi cale, aceeaşi direcţie şi folosesc aceleaşi metode ca de obicei. Dar ele sunt complet nepotrivite pentru obţinerea spirituală!

Este aşa, pentru că numai atragerea Luminii ajută în înaintarea spirituală şi nimic altceva. Aceasta muncă presupusă prin intermediul mediului, se întoarce la Creator cu o cerere (ridicare de MAN), Lumina de Corectare AB-SAG, Lumina care Reformează, toate la care ne-am referit, fiind calea Luminii. Aceasta nu este o cale corporală, animalică.

Obstacolul principal aici este lipsa coerenţei pe această cale. Sunt incoerent fiindcă mediul nu-mi dă destul suport. De aceea, nu sunt în stare totdeauna să-mi amintesc şi să înţeleg că acesta este singurul mod pentru mine să mă dezvolt. Uit că acesta este punctul cel mai important care serveşte ca început pentru dezvoltrea corectă actuală a noastră şi să nu mă mai întreb care este direcţia mea.

Acesta este motivul apariţiei religiilor, diferitelor credinţe, a new age, la orice ce nu conduce în direcţia adevărată. Dacă nu ţii acest singur punct, treci tu însuţi prin o mie de direcţii diferite, ca un animal lăsat să se plimbe liber pe câmp.

Nu este nicio şansă, trebuie să închei un acord cu mediul, să te raportezi la el ca la un sindicat sau ca la o garanţie reciprocă. Trebuie să fiţi de acord că nu veţi permite unul altuia să uite de acest punct şi că vă veţi conecta unul cu altul pentru a atrage Lumina prin această conexiune.

Şi nu e treaba noastră cum va acţiona Lumina. Nu ne preocupă deloc. Este ştiut ce trebuie să facă – noi doar accelerăm influenţa ei asupra noastră, dar nu o instruim ce să facă.

Lumina ne duce înapoi la Sursă, la bunătatea despre care ea ştie. Eu nu ştiu ce este această bunătate fiindcă sursa mea este egoismul animalic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/30/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →