Rabash, Scrisoarea Nr. 9, articolul „Dar omul isi va vinde acoperisul”: Dacă într-adevăr doresc să-mi iubesc aproapele, am nevoie de un grup.

Dragostea pentru aproape permite omului sa dezvolte o calitate spirituală unde se pare ca „iese din el însuşi „. Toate acţiunile noastre actuale şi percepţiile sunt construite pe absorbţia noastra pentru tot. Noi percepem doar ceea ce intră în simţurile noastre si nu percepem universul imens care rămâne în afara limitelor lor. Noi nici măcar nu ştim cum este.

Acesta este motivul pentru care este o altă posibilitate de existenţă în afară de această viaţă scurtă şi greşită pe care o percepem în calitatea de a primi. Această existenţă este în organele de daruire ale percepţiei, nu in cele de absorbţie.

Când dobândim calitatea de a darui, intram intr-o zona care există în afara noastra şi vom începe să existam în ea. Avem nevoie doar ca corpul nostru fizic sa depaseasca aceasta bariera potenţiala şi să iasă din calitatea de a primi la calitatea de a darui.

Din acest motiv, am nevoie de un grup, care a fost creat pentru ca eu sa vad cum fiecare prieten face un efort. Efectuarea eforturilor reciproce ajută pe fiecare dintre noi. Mediul influenţează omul, il  inspiră, il ghideaza si-l impinge inainte. Acesta dă tăria de a depăşi bariera potentiala dintre lumea noastră şi aşa-numita „alta” lume, care poate fi experimentata în calitatea daruirii.

Datorită acestui fapt, mica mea forta de a iubi, atunci când ies din mine, intra in starea de a darui crescuta şi voi fi capabil să lucrez în numele altora mult mai mult decât pentru mine.

Un grup este format din anumite persoane. Şi, desigur, cineva a dorit să creeze acest grup specific.

Cu alte cuvinte, se adună împreună oamenii care sunt înclinaţi să depună eforturi pentru a ieşi din ei însisi. Ei simt că trebuie să înţeleagă de ce există, să înţeleagă sensul vieţii şi secretul creaţiei. Acest lucru ii impinge să se unească. Pentru a fi mai precis, ei nu sunt împinsi de propriile lor dorinţele, ci prin existenta într-un singur câmp: câmpul calitatii de a darui, Lumina superioara care există în afara noastră şi atrage aceste dorinţe speciale.

Şi el trebuie să fi ales pe aceşti oameni, deoarece acestia sunt gata pentru aceasta sarcina. Noi cautăm instinctiv dupa un grup, simtim anumite calităţi speciale ale oamenilor, acţiunile şi gândurile lor şi avansam în acest fel.

Ne mişcăm în această lume la fel ca o sarcina electrica într-un câmp electric sau magnetic spre un punct de corespondenţă maximă cu mediul. Chiar dacă ne gândim că ne miscam autonom, suntem determinati de această forţă specifica care ne împinge înainte spre locul unde putem primi răspunsuri la toate întrebările care ne interesează, cu alte cuvinte, unde putem dobândi împlinirea celei mai mari, interioare şi secrete dorinţe.

Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi are o scânteie de ieşire din sine, o scânteie de iubire faţă de aproapele său. Sincer, este încă egoista şi se manifestă în dorinţa noastră de a ieşi din noi înşine, în scopul de a consuma acea alta lume. Pentru moment, încă ne mişcam în acesta cheie exacta.

Dar apoi o schimbare interesanta a intenţiei se va întâmpla. Vom incepe sa ne schimbam sub influenta acest camp, a acestei Lumini. Vom începe să simtim că calitatea de a darui este de fapt divină şi speciala. Odată ce avem această calitate, vom ajunge cu adevărat în domeniul cel mai nelimitat al existenţei.

Această scânteie, pe cont propriu, nu este capabila sa aprinda flacăra iubirii să strălucească în fiecare dintre noi. Este necesar ca aceste scântei să se unifice pentru acest lucru. Apoi, în unitatea noastră, atunci când vom dezvolta puterea de a darui, puterea unităţii, aceste scântei fuzioneaza într-o singură scânteie mare din care Lumina apare. Percepţia Luminii apare în noi, în măsura asemanarii noastre cu scânteia comuna, dorinţa noastră comună de a darui.

Din Seria de Lecţii Virtuale de Duminica 27/11/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →