Oamenii vad Pastele ca sarbatorirea istoricului exod din Egipt. “Eram sclavi si am construit cateva orase si piramide pentru Faraon, iar apoi am iesit in libertate”. Totusi, in realitate nu sarbatorim o data in calendarul istoric. De fapt, situatia astazi este mai rea decat atunci. Este suficient sa compari situatia natiunilor lui Israel in Vechiul Egipt cu situatia actuala si fugi inapoi sa pupi mana Faraonului, rugandu-l sa te primeasca inapoi.

Evreii  au trait in tara lui Goshen, care a fost cea mai favorabil parte a Egiptului cu cel mai fertil sol si abundand de animale. Poti face ce vrei pentru ca Faraonul nu conduce acolo, dar te protejeaza si pe tine. Nimeni nu se atinge de un fir de par de-al tau, ciuberele tale sunt pline de carne, plasele tale pline de pesti, iar magaziile tale pline de produse. Esti scalv doar pentru ca trebuie sa il asculti pe Faraon. Asta inseamna : sa actionezi la ordinele egoismului tau, nimic mai mult de atat.

Evreii au avut o viata minunata  si nu intamplator s-au plans lui Moise in desert “Unde sunt carnea si pestele, unde este ceapa si usturoiul pe care le-am mancat in Egipt ?  Vietile noastre erau in regula, unde ne-ai adus acum ?“

Deci despre ce ne amintim in aceasta sarbatoare? Am fost inconjurati de inamici in felul in care suntem acum? Dimpotriva, am avut toate favorurile la dispozitia noastra si puterea Faraonului ne-a protejat de inamici. In tara sa ne-a permis sa locuim cum am vrut, chiar in teritoriu separat si dupa legile noastre. Deci ce era asa de rau comparativ cu situatia actuala ?

Asa cum Baal HaSulam scrie, daca Evreii astazi s-ar putea risipi in toate tarile din Diaspora, atunci nimeni nu ar mai ramane in Israel. Trebuie sa intelegem : Egiptul devine o inchisoare doar atunci cand incepi sa te gandesti la exilul spiritual, cand iti lipseste Creatorul. Daca nu pentru nevoia de mantuire spirituala, Egiptul chiar prin el este o tara in care curge laptele si mierea. Aici ai totul in afara de Creator, in afara de raspunsul la intrebarea despre semnificatia vietii. In rest ai totul din belsug. Traiesti viata unui rege si iti lipseste doar un lucru, « Vreau daruirea si dragostea pentru aproapele meu ».

Cand iti doresti anume asta, atunci Egiptul iti va parea ca exil. Este singurul lucru care lipseste aici – dragostea pentru aproapele tau. Astfel, se pare ca sarbatorim Pastele pentru comemora viata buna din Egipt si nu mantuirea, de care nimeni nu are nevoie cu adevarat. De fapt, iesirea din Egipt inseamna sa arunci tot ce ai in afara de dragoste.

Simtim ca suntem in exil? Dimpotriva, oamenii nu inteleg despre ce se vorbeste. Dar dragostea pentru aproapele tau a devenit singura dorinta. Moise ii cere Faraonului « Lasa-mi oamenii sa plece ! Vreau sa plec ! » La care Faraonul raspunde, « Ce iti lipseste Moise ? Ai crescut in bratele mele. Ramai ca si Print al Egiptului. Fii Print! De ce provoci o revolutie aici? De dragul aproapelui? Ai innebunit!”

Doar la sfarsitul drumului Egiptul a devenit o tara a exilului pentru noi. Dar pana sa se intample asta, ne-am saturat cu de toate, in afara de daruire.

Astfel incat acum celebram acesta sarbatoare pentru a onora faptul ca odata ne-a lipsit dragostea pentru aproapele nostru. Daca ar fi fost posibil sa explicam asta oamenilor si sa le aratam adevarata situatie astazi. Astazi am mai dori sa renuntam la tot in vietile noastre bogate de dragul dragostei pentru aproapele nostru, a Ceatorului, a prietenilor, de dragul garantiei reciproce si emaptiei reciproce ? Suntem aproape de asta ? Meritam sa sarbatorim mantuirea ?

Asta inseamna sa vorbesti despre eliberarea de egoism, cand egoismul are totul, totusi vreau sa fug de el. Urasc abundenta si nu o doresc. Nu doresc sa adun mancarea, nici siguranta, nici comfortul, nici sanatatea, nimic. Sunt gata sa ma inec in apele Marii Marginale sau sa ma usuc de sete in desert – orice ca sa rup legaturile.

Deci ne dorim cu adevarat libertatea?

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →