Toată munca noastră este împărțită în părți mici, pe care trebuie să le aducem împreună. Ele apar în ordinea Reshimot-urilor (genelor informaționale) care sunt dezvăluite, pe care trebuie să le realizăm. Rolul unui om este de a nu uita asta și de a încerca să-și organizeze mediul, astfel încât să-l trezească în mod constant și să-l ajute să depășească obstacole din ce în ce mai severe.

Unul trebuie să înțeleagă că în fiecare moment executăm o acțiune nouă și niciodată nu repetăm același act. Deși ni se poate părea că aceleași probleme se repeta, este pentru că între timp nu simțim noile distincții din fiecare trezire.

Dar se spune că nici un moment nu seamănă cu altul. Astfel, trebuie să credem că de fiecare dată lucrăm cu proprietăți noi și le corectăm. Dacă în fiecare moment le alăturăm grupului și în cadrul grupului le direcționăm către Creator, către adeziune și corectare prin conexiune, atunci prin aceasta realizăm Reshimot-urile noastre.

Și toată această muncă se face prin consolidare și clarificări, care sunt opuse sentimentelor și minții noastre, prin întărirea constantă a mediului pentru a-l face mai puternic, mai presant și solicitant. Dacă întotdeauna ne pregătim pentru noile condiții de depășit, ne va duce la momentul următor, atunci toate aceste momente se vor conecta și se vor alătura într-o sumă mare.

Toate mărunțișurile se adună în cele din urmă într-o mare comoară. Ca și în parabola cabalistică în care un om intră în trezoreria Regelui de mai multe ori cu o cupă mică, o umple cu monede de aur și iese. Dar paza care stă la intrare, varsă cupa de monede de fiecare dată și lasă omul cu o cupă goală. Din nou, el se întoarce la trezorerie și din nou garda varsă monedele care sunt în cupă.

Acest lucru se repetă de mai multe ori până când este complet disperat. Nu este nemulțumit de munca în sine, pentru că de fiecare dată când intră în trezorerie, el crede că este ultima tentativă și că va fi reușită. Dar pur și simplu timpul alocat lui este depășit și nu a depins de el, și deodată i s-a spus, „Tot aurul pe care l-ai scos afară și l-ai vărsat, acum îți aparține.” Toți acești bani, toată consolidarea, s-au alăturat într-un singur mare Masach (ecran), și toate picăturile de Lumină au fuzionat într-o singură Lumină mare.

Astfel, munca noastră se face pe părți; altfel, nu am fi avut puterea s-o executăm pe toată dintr-o dată. Astfel, bănuț cu bănuț, se adaugă într-o sumă mare. Și lucrul cel mai important este mediul care permanent stă de gardă și ne amintește de angajamentul nostru de alătura toate momentele într-un singur scop.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 31/10/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →