În natură nu este nicio libertate care a apărut din nimic. Natura este un sistem de legi și nimic in ea nu poate sta în afara legii.

Suntem controlați de două forțe: primire și dăruir. Libertate este atunci când ești capabil să suplimentezi acțiunea unei forțe cu cea a celeilalte și, stând între ele, să înțelegi realitatea care le-a unit pe amândouă.

Trebuie să aleg întotdeauna sub ce influență să fiu, sub controlul cărei forțe. Trebuie să fie ori una ori alta: forța dăruirii sau cea a primirii.

Mai mult, pentru a putea câștiga autonomie, nu vreau să fiu dominat de niciuna dintre ele. Pe de o parte, Faraonul îmi spune: Cine este Creatorul pentru mine, de ce trebuie să îl ascult? Dar, pe de altă parte, trebuie să îl păstrez pe Faraon in tact, chiar dacă mă păstrez la distanță. Mă îndepărtez de el pentru a putea obține și cea de a doua forță. Înainte, eram sclavul Faraonlui și acum am devenit sclavul Creatorului.

Fac toate acestea pentru ca, la final, să pot atinge punctul de mijloc dintre ei. Este privit ca treimea din mijloc a lui Tifferet, Klipat Noga (carapacea Noga). Aici este locul unde măsurile care țin binele și răul ajung în echilibru. Stau în miloc și nici Creatorul, nici Faraonlul nu mă controlează: eu conduc peste amândoi. Această stare este descrisă prin Copiii mei m-au învins.

Acesta este un echilibru subtil pe care o persoană trebuie să îl atingă la fiecare grad spiritual. Aliniem două forțe, două lini, dreapta și stânga, judecată și milă și astfel avansăm în linia de mijloc.

Astfel, munca mea se regăsește în găsirea ambelor forțe ale Faraonului, înclinația rea și forța Creatorului, înclinația bunaă, în starea animală prezentă, oarbă. Le plasez una în fața alteia, deoarece Creatorul spune: Vino la Faraon pentru că i-am îngreunat inima. Atunci când înclinația rea crește, Creatorul crește și el în ochii mei și se arată în spatele Faraonului. Apoi amândoi se vor dezvălui în mod egal în punctul meu din inimă și acest punct va primi liberate, puterea asupra ambelor forțe.

Acest lucru trebuie să îl realizez. În acest punct al meu, între înclinațiile bune și rele, în treimea din mijloc a lui Tifferet, îmi găsesc în sfârșit libertatea. Și aceste este adevăratul meu Sine. Din punctul care apare la fiecare grad spiritual, construiesc linia din mijloc, linia omului din mine, până când ating Infinitul.

În lumea Infinitului, ne creăm starea noastră autonomă, care este de 620 de ori mai puternică, datorită faptului că folosim din plin aceste două forțe. Aceasta este metoda corectă pentru a folosi forțele Creatorului și Faraonului care conduc în natură. Și omul este capabil să îndeplinească asta.

Din partea a patra a Lectiei de Cabala 3/17/2011 despre Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →