Toată munca omului din această lume, precum și din toate lumile, este să se apropie de Creator. Urcăm scara spirituală și trecem prin 125 de niveluri, adică cinci lumi, fiecare lume conținând cinci Parțuf-imi și fiecare Parțuf conținând cinci Sefirot. Așadar, 125 de Sefirot separă starea cea mai de jos de cea mai înaltă.

O parte din această muncă este realizată în perioada de pregătire din această lume, iar o partea din ea are loc în lumile superioare. Depinde de tipul sufletului câte eforturi trebuie investite în această lume și în lumea spirituală, dar munca înseamnă să te străduiești în mod constant să te apropii de Creator.

Toate acestea se fac în ciuda opoziției dorinței noastre egoiste de a primi plăcere și senzației că, pe măsură ce ne apropiem, ne simțim mai îndepărtați de Creator. Ego-ul crește și încep să mă simt și mai distant față de grup și de prieteni. Dar din această cauză am mai multe oportunități să fac un efort de a avansa cu grupul și cu grupul de zece.

Treptat, începem să realizăm că grupul de zece nu există într-o stare de izolare, ci depinde de alte grupuri de zece. Faptul că ești în urcare sau în cădere, depinde de mediu. Mediul îl influențează pe om, iar un grup de zece este influențat de alte grupuri de zece. De aceea, trebuie să ne gândim cum să le ridicăm și să le inspirăm pe toate.

Sarcina noastră este să ne apropiem de Creator, iar principalul unitate cu care realizăm această muncă este grupul de zece. De aceea, toate grupurile de zece ar trebui să se influențeze unele pe altele și să-și simtă interdependența.

Munca spirituală constă în ridicarea Șechinei din țărână, adică să refacem conexiunea dintre noi, sufletul comun al lui Adam HaRișon. Acesta a fost spart în bucăți și noi trebui eă ridicăm Șechina din țărână prin propriile eforturi și cerându-I Creatorului puterea unificării, pentru a putea pune împreună Kelim-urile sparte, în ciuda tuturor diferențelor și rezistenței egoismului nostru.

Creatorul ne împinge din ce în ce mai departe, ne întărește inimile și de aruncă în întuneric. Dar acest lucru este o consecință a spargerii lui Adam HaRișon, care a avut loc deja, iar noi trebuie să lucrăm tot timpul la asta și să ne unim deasupra separării.

Creatorul ne revelează o cădere și mai mare, iar noi trebuie să ne ridicăm la o unitate și mai mare. Și încă odată, cădem și mai jos și ne unim și mai mult – egoismul și sfințenia cresc, unul împotriva celeilalte. Urcările sunt din ce în ce mai înalte, dar asta pentru că și căderile sunt din ce în ce mai adânci. De aceea, cu cât este mai măreț un om, cu atât mai mare este ego-ul său, dorința lui spartă.

După ultimul congres ne-am simțim mai puțin inspirați, am simțit o mai mică tânjire după Creator ca în timpul congresului. Iar asta înseamnă distanțarea pe care o face Creatorul, astfel încât noi, din această stare de distanțare, să facem un pas spre El, la fel ca un copil care abia învață să meargă. Cum putem face astăzi acest pas serios, în mod conștient, unul către altul și către Creator?

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 16.12.2020 “Aproape de Creator în timpul căderii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →