Pentru a atinge scopul avem nevoie de mijloace, adică de efort. Cu cât ne străduim mai mult și cu cât efortul nostru este mai concentrat, mai clar și mai orientat către scopul final, cu atât atragem mai puternic Lumina care Corectează, aceea care ne face să avansăm.

Ca atare, fiecare moment al vieții ne este dat pentru a căuta și a clarifica acel lucru, cel mai eficient, pe care ar trebui să îl fac și care mă ajută să atrag Lumina care Corectează, așa după cum se spune: “Eu am creat înclinația rea, Eu am creat Tora ca pe un condiment pentru ea, căci Lumina din ea corectează,” ceea ce înseamnă că tu vei corecta înclinația către rău și o vei transforma într-o înclinație către bine. În această înclinație către bine, ca într-un vas bun, vei primi senzația vieții spirituale.

Aceasta este formula corecției. Deci, efortul nostru constă din a încerca să descoperim cele mai eficiente mijloace, la fiecare moment dat.

O persoană plutește, de obicei, o dată cu curentul vieții, crezând că avansează în acest fel. Dar plutirea pasivă îi permite acestuia să avanseze la nivelul ”neanimat”. Să presupunem că el se află într-un grup, studiind și luând parte la diferite evenimente și toate acestea devin o rutină pentru el. El se găsește sub influența câmpului general de forțe care îi împinge înainte, ca pe un curent general, pe toți aceia care doresc să atingă scopul final, dar această situație este numită „sfânt neanimat”, și, nici în acest caz, nu există o avansare personală. Avansarea personală depinde de efortul personal, zilnic, pentru a ne îndemna și a adăuga aromă și iuțeală acestui fel de mâncare, de unul singur: sare, piper și alte condimente.

El trebuie să înțeleagă că nu are de ales, și că este posibil să fie îndemnat doar de aceste situații pe muchie de cuțit, în care este aruncat, fără milă, arătându-i-se cât de diferit și depărtat de spiritualitate este de fapt. Dacă persoanei nu îi este teamă de creșterea apetitului pentru aceste condimente, nu prea plăcute, el este îmboldit și poate, deja, să îndeplinească anumite acțiuni independente și nu doar să plutească în curentul general al societății sale. Deci, noi trebuie, în mod constant, să ne dăm silința, așa cum se spune, ”Ai muncit și ai găsit – crede” ceea ce înseamnă că, după aceea se petrece faptul, iar Creatorul este revelat unei persoane. Dar aceasta doar dacă o persoană se silește mai mult decât rutina zilnică. Aceasta este problema noastră, căci este foarte greu să spargi rutina. Noi suntem obișnuiți cu programul nostru zilnic, cu aceleași ore și aceeași împlinire pe care o primim conform unui program obișnuit, depunând același efort; ”obișnuința devine a doua natură”.

Am depus eforturi timp de mai mulți ani și mi se pare că mă aflu, mereu, pe calea cea bună. Astfel încât mă simt mai puțin satisfăcut și încep să mă plâng: Ce mi se întâmplă, de ce nu obțin nici un rezultat? Nu observ că am plutit în curentul general. În ceea ce privește nivelul spiritual, este acela al unui corp neanimat, un corp mort care nu se mișcă. Aceasta deoarece nu m-am străduit eu însumi. Spiritualitatea este revelată unei persoane în funcție de efortul personal, de pregătirea propriului vas, a dorinței sale. Desigur, mă mișc totuși și avansez puțin, deoarece iau parte la anumite activități, dar, lucrul important este acela că, dincolo de rutina zilnică și curentul general, ar trebui să existe clarificarea mea personală, prin care o persoană își trezește constant, apetitul său intern, prin condimente iuți și întrebări neplăcute.

El trebuie, în mod constant, să se controleze și să se impulsioneze încercând să grăbească timpul și trebuie să depună eforturi serioase pentru a îndeplini vorbele: ”Ai muncit și ai găsit, crede!”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, Shamati 117

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →