Rugaciunea si recunostinta

Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 25; Ar tebui sa mergem intotdeauna de-a lungul a doua cai care se neaga una pe cealalta, sa simtim deficienta si perfectiunea, rugaciunea si recunostinta.

Cheia este sa gasesti dorinta corecta. Incepem cu o mica scanteie, fara sa avem cea mai mica idee  ce vrem de fapt. Suntem adusi intr-un loc unde studiaza cabala fara nici o intelegere a ceea ce este studiat si de ce ar trebui sa incercam sa ne apropiem.

In orice caz, treptat, in timp ce facem tot felul de lucruri pe care le şi/sau nu le intelegem, incepem sa ne formam o idee, un sentiment, o cunoastere.  Ne clarificam atitudinea fata de toate acestea, si intelegem cine suntem, ce ar trebui sa facem, unde suntem, si prin ce proces trecem.

Astfel, de la starea de ignoranta totala, lipsa cunostintelor si a intelegerii, de la inconstienta, planset instinctiv, facem o tranzitie gradula la o stare in care castigam mai multa claritate si vedem mai multe detalii, ce le-a determinat, de ce sunt necesare.

In acest punct, incepem sa deosebim ce este mai important sau mai putin important pentru noi si in timp ce citim cartile, cautam ce am citit in interiorul nostru. Evaluam  daca avem notiunea de daruire, receptie si dorinta de a darui Creatorului, ceea ce este total artificial si ireal. Nu intelegem notiunea de dragoste si conectare cu prietenii despre care s-a discutat.

Singurul lucru la care mai putem spera este Lumina care Reformeaza. Toate transformarile pe calea spirituala, de la starea zero, punctul din inima si mai departe, se intampla doar cu ajutorul Luminii. Daca o persoana crede ca poate face altceva si avansa intr-un alt fel, face o mare greseala care l-ar putea opri pe cale sau chiar intoarce complet.

De aceea, trebuie sa faca totul pentru conectarea sa cu grupul: in ce masura nu reuseste sa o mentina sau nu simte nevoia pentru asta si isi aminteste deoarece nu-i place sa se gandeasca la asta si este ingrozit la inceput. Trebuie sa evalueze toate aceste lucruri negative pentru sine fara sa se scufunde in ele.

Mai degraba, de fiecare data cand asa ceva ti se arata, continua sa te ridici peste. Chiar daca nu poti depasi aceste resentimente naturale si sa lucrezi cu ele, este in regula. Cheia este sa le simti doar pentru o clipa, fara sa te traga inapoi, sa poti merge mai departe.

In aceste eforturi spre avansarea pe care o faci in ciuda dispretului, resentimentului si respingerii, acum exista o anumita cerere, o rugaciune care atrage spre tine Lumina Inconjuratoare. Sub impactul Luminii, ura ta se arata mai concreta si definita, iar tu incepi sa intelegi mai bine ce si de ce iti displace si iti face sila atat de mult. Cu alte cuvinte, incepi sa iti cunosti adevarata natura.

In esenta, intotdeauna studiem doar singuri relativ la o anumita forta vazuta ca Lumina superioara. Nu Lumina o studiem, ci pe noi insine impotriva ei ca si fundal. Nu Lumina o simtim, ci opozitia noastra fata de ea. In timp ce facem asta, suntem gata sa ne rugam, sa imploram. Pentru ca trebuie sa corectam aceste defecte interne, sa ne ridicam deasupra lor, si sa mergem mai departe in ciuda lor. In acest fel, cererea noastra pentru Lumina devine o intentie mai concreta si precisa.

Asadar Lumina isi face treaba si arata dorinta egoista din noi, „inclinatia spre rau”.Totul este luminat in noi de Lumina care cultiva dorinta calitativa si cantitativa, avansand astfel spre scop.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011Scrierile lui  Rabash

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: