Să ma nasc şi să cresc în cadrul Grupului

Munca în grup este extrem de importanta. Fără grup, nu se poate avansa. Studierea teoriei din sursele autentice nu va ajuta o persoană în niciun fel, deoarece nu se schimbă cu asta.

Persoana trebuie să se puna pe sine într-un „laborator”: sa lucreze în grup, să fie influenţat de el, din cand in cand plecandu-si capul in fata lui, şi înălţand grupul în ochii lui, astfel încât prietenii sa aiba un impact asupra lui. Şi alte ori, ar trebui să fie invers: trebuie să se înalţe pe sine, daruind grupului şi văzând prietenii ca fiind mici. Acesta este modul in care acest lucru se face, reciproc şi în schimbare, depinzand cu care dintre cele două forţe se angajează o persoană în acel moment.

Sufletul meu viitor este „rezistenta” în lanţul spiritual integral, plasat între „plus” şi „minus.” Uneori lucrez în grup, utilizând forţa mea pozitiva şi uneori pe cea negativa. Astfel, există momente în care primesc o putere pozitiva suplimentara de la grup, şi alteori o primesc pe cea negativa. Acesta este modul in care „rezistenţa” mea (R) evoluează şi devine tot mai apropiata de grup, prin implicare in el, până când devin partea sa interna.


După ce am intrat grup, am devenit ca o picatura de sperma în uter şi încep să cresc în el. Daca, cu tot egoismul meu iniţial, sunt capabil să mă anulez în fata grupului, ca parte integrantă a acestuia, sunt considerat ca un „embrion”.  Imediat după aceea, dorinta mea egoista incepe sa creasca progresiv. Astfel, încep sa trec prin faze de dezvoltare, renunţand la mine înaintea grupului.

1. Faza iniţială este considerată ca fiind „cele nouă luni de conceptie,” care este prima etapă de dezvoltare. Absolvind-o, mă nasc.
2. Apoi, a doua etapă începe: egoismul meu creste mai mare, şi ma anulez înaintea grupului din ce în ce mai mult. Dar de data asta, o fac mai proactiv- lucrez în a darui altora. Această perioadă de „copilărie,” stadiul mic, este numit „doi ani de hranire.”
3. Apoi, trec la a treia fază de dezvoltare egoista şi ajung „la vârsta de treisprezece ani.”
4. Dincolo de acest punct, pot începe treptat angajarea intregului meu egoism în scopul de a darui, până când devin un om complet (Adam), la vârsta de 20 de ani şi mai departe.


Parcurg tot acest proces prin utilizarea egoismului meu care evoluează alături de acţiunile mele, demonstrat ca linia de timp (t) din diagrama de mai sus.

Astfel, aplicarea practică a înţelepciunii Cabalei presupune includerea în grup şi apoi în întreaga lume, atunci când ia exemplul nostru şi incepe sa se dezvolte în acelaşi mod.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma, din 5/21/11

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: