Ţările europene au presupus că prin crearea unei monede comune şi prin unirea împotriva Americii şi Rusiei, vor deveni o a treia putere. Dar s-a dovedit că unirea implică, de asemenea, încredere, un sentiment de colectivitate, participare reciprocă, finanţe comune, precum şi dispariţia frontierelor, insemnand culturi. Cu alte cuvinte, totul este comun.

Limitele pot fi încă eliminate între ţări, dar „portofelul” nu poate fi comun. La urma urmei, acesta este cel mai important! El reflectă sentimentele noastre si relatiile. Când spunem că oamenii trăiesc împreună? Atunci când ei au un „fond comun.” Asa a fost din cele mai vechi timpuri, şi in felul acesta este acum.

Daca un soţ şi o soţie au conturi bancare separate, ei ies la un restaurant  şi fiecare plăteşte pentru el însuşi, este aceasta o familie adevarata? Dar astăzi acest lucru este considerat a fi normal: Tu plătesti pentru asta, eu plătesc pentru aceea, iar in acest mod existam.

Procesul evoluţiei ne-a condus la un punct unde ne trezim conectati unul cu altul în întreaga lume, şi nu doar în Europa. Cu toate acestea, oamenii experimenteaza inca acest lucru în mod diferit, în locuri diferite. Lumea trebuie să vină la o stare in care  trebuie să se trateze bine unul pe altul. Aici este problema!

Nu suntem în măsură să ajungem la un anumit acord diplomatic unul cu altul. Europa este un bun exemplu în acest sens. Ei pur şi simplu nu pot s-o faca! Este necesar sa distrugem legăturile egoiste şi sa construim legaturi altruiste, semnificante, comune, în schimb. Trebuie să existe colectivitate! Şi această colectivitate trebuie să fie mai presus de toate diferenţele noastre. Aici, nu mă refer la contradicţii. Contradicţiile trebuie să fie distruse, dar diferenţele trebuie să rămână. Deasupra lor, trebuie să creăm o colectivitate, care va fi numită o „naţiune comuna”: europenii. Şi asta este. Nimic altceva.

De ce ar trebui spaniolii, italienii, grecii, francezii, germanii, şi alţii sa simta ca sunt naţiuni separate? Este pentru că au limbi diferite? Limbile lor vor fi înlocuite treptat cu doar o singură limbă sau cu o combinaţie de limbi, de exemplu, cu Esperanto. Nu contează. Natura ne obligă să facem acest lucru, altfel nu vom putea să reparam lucrurile.

Discutie despre garantia reciprocă, pe 25/09/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →