Vorbim de la inimă la inimă

Atunci când ascult un prieten care vorbeşte în timpul atelierului, mă încorporez în cuvintele lui fără nici o îndoială sau critică. Eu văd că ceea ce spune este părerea cea mai importantă şi vreau să fiu încorporat, conectat, astfel că devine, de fapt, opinia mea. Cuvintele lui să-mi atingă inima şi să cânte pe ea ca pe corzi.

Astfel mă comport faţă de toată lumea care vorbeşte. Nu critic ceea ce spune în nici un fel, ci vreau doar să fiu inclus în acelaşi gând. Ne deschidem unul faţă de celălalt şi suntem sinceri, deoarece vorbim de la inimă la inimă. Toată lumea încearcă să anuleze complet critica sa, astfel încât să nu existe barieră ce blochează cuvintele prietenilor, pentru ca acestea să intre direct în inima mea ca şi cum le-aş spune eu, pe deplin convins că este corect.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.01.2014, Atelier

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: