Este imposibil să ieși singur dintr-o coborâre; cu cât această stare este mai avansată, cu atât este mai dificil să înțelegi, să accepți și să te ridici deasupra. Singura modalitate este să ceri ajutorul prietenilor tăi. Doar dacă mă îndrept spre ei și îi implor, pot ieși din coborâre cu ei.

Creatorul, în timp ce îmi dă o îngreunare a inimii, nu mă ia în considerare singur, ci îmi dă îngreunarea întregului grup de zece prin mine. Prin urmare, un singur om nu este în măsură să facă nimic, deoarece Creatorul se referă la întregul grup de zece în general și, după grupul de zece, la fiecare dintre noi: la unul, la altul, la al treilea etc.

Prin urmare, nu vă speriați când o asupra voastră apasă o povară grea; ea cade pe tine pentru ca tu să primești ajutor din partea întregului grup de zece. Împărtășește această povară, această încăcătură cu toată lumea și vei vedea că nu este deloc grea. Un singur lucru este dificil: să înțeleg că prin mine această povară, încărcătură, este dată întregului grup de zece și că trebuie să mă alătur prietenilor mei.

Dacă o sobă de 200 kg cade pe mine atunci, desigur, nu voi putea să o țin. Dacă fiecare prieten din cei zece ridică 20 kg, atunci este deja destul de posibil să o susţin.

Creatorul nu trimite niciodată o îngreunare a inimii care să îmi fie destinată numai pentru mine, ci întotdeauna pentru tot grupul de zece. Nu mă vede pe mine singur, ci se uită doar prin grupul de zece, numai în această formă.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 22/04/20, „Cu privire la motivele de bază”

Filed under: Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →