Tora, Exod 15:26: … nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă”

Sanhedrin 101a: Înțelepții noștri întreabă, „Dacă nu plasez boala, de ce este nevoie de un vindecător?”

Rabash, articolul 133, „Sunt toate corecțiile”: Ar trebui să interpretăm că, dacă sunt vindecătorul, de ce să-ți plasez o boală dacă trebuie să vindec boala? Ce câștig prin plasarea unei boli? Trebuie să fie ca o pedeapsă și, dacă trebuie să vindec boala, ce fel de pedeapsă este? Este ca și cum aș lucra degeaba.

Din acest motiv, nu voi pune boala asupra ta, iar ceea ce crezi că este boală, te înșeli în această privință. Mai degrabă, toate stările pe care le simți, dacă le atribui Mie, sunt toate corecțiile prin care te vei apropia de Mine în Dvekut [adeziune].

Tot ceea ce se întâmplă în lume, chiar și acest virus este necesar pentru a cunoaște acest sistem. Dar nu putem lucra eficient în el dacă nu vedem acțiunile sale opuse și comune.

Prin urmare, ceea ce ni se pare a fi boli, tot felul de răni, stări de funcționare defectuoase, sunt necesare doar pentru a ne învăța să înțelegem corect Creatorul. La urma urmei, totul ar trebui să fie construit pe baza cunoașterii binelui și răului, plus și minus, sau nu vom înțelege ce ni se întâmplă, nouă și întregului sistem comun.

Astăzi suntem la începutul unei influențe foarte puternice de sus, manifestarea dezechilibrului nostru. Există natura uriașă și umanitatea ca fiind cel mai înalt grad. Cu toate acestea, umanitatea cu comportamentul său nerezonabil scoate acest sistem din echilibru și apare ceea ce se numește coronavirus sau ceva deosebit de dăunător și nu știm cum să ne descurcăm.

În lumea modernă, nu am fost niciodată atât de învinși de piedestalul nostru de perfecțiune, cunoaștere, forță, putere și influență, când în aroganța noastră, ne-am considerat forța supremă a naturii. Ce putem face astăzi? Ne ascundem în colțurile noastre ca iepurii speriați? Ce ni se întâmplă?

Nu vă apropiați, nu stați împreună, întâlniți-vă la o distanță de doi metri, spălați-vă bine pe mâini, nu vă suflați nasul și așa mai departe.

Puteți vedea ce ne arată natura? Că suntem insecte! Încercați să aruncați această mândrie, această aroganță, vedeți în ce sistem vă aflați și ce trebuie făcut pentru a-l readuce la normal. Nu-l mai rupeți! De ce întotdeauna trageți de plapumă? Ce încercați să obțineți prin asta?

Nimic nu se va întâmpla cu natura însăși, dar vei începe să simți că te afli într-un sistem teribil, deteriorat. Îl strici. În principiu, natura se recuperează foarte repede. Dar vei ajunge într-o stare în care te va arunca afară.

Uite ce s-a întâmplat în jurul Cernobîlului după ce oamenii au dat o lovitură cumplită naturii! Iar astăzi, totul înflorește acolo, apar animale care nu au mai fost văzute de sute de ani. De ce? Pentru că cel mai dăunător animal, omul, a dispărut și totul înflorește și miroase. Prin urmare, trebuie să încetăm să dăunăm natura.

Din „Fundamentele Cabalei”  KabTV, 15/03/20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Torah | Add Comment →