A trece de la a simți realitatea acestei lumi la realitatea superioară, numită lumea viitoare, înseamnă a trece de la rațiune, la credință deasupra rațiunii, de la a primi la dăruire. Cu toate că este imposibil să explicăm ceva aici în cuvinte, la fel cum este să explici existența unor sunete diferite sau muzica unei persoane surde, totuși există exerciții cu care trezim lumina care reformează și care, astfel, ne oferă puterea de dăruire. Apoi începem treptat să ne gândim la coexistența cu această forță de dăruire, în loc de forța de primire. Iar asta este posibil!

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința egoistă personală în favoarea dorinței generale de a dărui grupului, bazele noastre încep să se schimbe treptat. Astfel, ajungem la credință mai presus de rațiune, la o abordare spirituală, care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să executăm acțiuni care încep și nu se termină, dar nu în dorința noastră de a ne bucura, ci mai presus de aceasta, adică în lumea spirituală.¹ (Minutul 0:20)

Când ne pierdem gustul pentru muncă, ne supărăm și începem să învinovățim soarta, Creatorul, știința Cabalei, profesorul. Nu ne dăm seama că tocmai pierderea gustului în studiu și în grup este chiar invitația gradului spiritual în care cineva lucrează, dar nu de dragul recompensei animale, materiale sau egoiste, ci pentru a da plăcere Creatorului.

Treptat, pas cu pas, ne obișnuim cu această muncă. Principalul lucru este să vă dați seama că pierderea gustului în muncă sau o atitudine pozitivă vine de Sus, de la Creator, direct, față de o persoană, pentru a o îndepărta de egoism și a-i da o anumită libertate față de plăcerile egoiste și, astfel, să se simtă independent de interesele sale personale.

Mă simt suspendat între cer și pământ, pentru că nici o plăcere nu mă atrage, nu am forță și nu văd rostul în avansare, iar viața nu îmi oferă nicio împlinire. Dar acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului, care îndepărtează o persoană de intenția egoistă, din întreaga această lume.

Apoi, tot ce mai rămâne este să funcționezi fără combustibil, fără motivație egoistă, numai pentru măreția Creatorului: să participi la lecții, evenimente și să trăiești astfel, în general. Încerc să schimb plăcerile anterioare care au adus promisiunea răsplatei egoiste, pentru o nouă stare în care nu vreau să privesc recompensa viitoare, ci doar să mă străduiesc să fiu în adeziune cu Creatorul, în fiecare moment.

Sentimentul că fac ceva pentru Creator chiar acum, îmi oferă combustibil pentru muncă și în acel moment trăiesc. În clipa următoare, trebuie să depun eforturi din nou, și din nou, în fiecare moment. Așa voi avansa: Creatorul mă va ajuta să mă deconectez, mă va curăța de dorința mea de a mă bucura și atunci voi putea lucra pentru plăcerea Lui. Pentru asta voi trăi.

Aceste momente, stările în care simțim că nu avem forța de a continua să trăim sau să acționăm, când lumea înnebunește și se aruncă în întuneric fără nicio promisiune de speranță sau împlinire, sunt un ajutor extraordinar din partea Creatorului. Așa ne îndepărtează El de realitatea noastră, de această lume și ne oferă posibilitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne deconectează de plăcerile și împlinirile acestei lumi, n-am avea nicio șansă să ajungem la gradul spiritual. Am rămâne pentru totdeauna în sclavia Faraonului, care ne-ar plăti în mod regulat și am lucra ascultători pentru această recompensă. Aceasta este viața noastră în egoism!

Astfel, separarea de egoism – când simțim golul, neputința, lipsa de speranță, pierduți – toate aceste stări fac posibilă trecerea de la rațiune la credință deasupra rațiunii, la nivelul de dăruire, atunci când voi decide că voi face totul de dragul cerurilor, pentru bucuria Creatorului.

Trebuie să executăm aceste exerciții pe care Creatorul le-a pregătit din nou și din nou și să fim recunoscători că ne ridicăm în sfârșit, din această lume, în lumea spirituală, că acum suntem la graniță. Trebuie să accelerăm și să creștem astfel de acțiuni, astfel încât fiecare dintre ele să fie un salt înainte, fiindcă totul depinde de conexiunea noastră cu mediul, cu grupul de zece.² (Minutul 7:35)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/19, Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →