Este scris: „Oricine plânge pentru Ierusalim este răsplătit pentru că își vede bucuria.” Asta înseamnă că trebuie să ne rugăm pentru public, dar ce ar trebui să cerem? Are publicul o dorință de spiritualitate? Cert este că toate dorințele existente în public aparțin unei persoane care lucrează la corectare. Dorințele sunt în interiorul oamenilor, iar un Cabalist trebuie să-și dezvolte intențiile. Dorința și intenția sunt două categorii separate; ele nu există în același loc. Când un cabalist lucrează cu restricţia, ecranul și lumina reflectată, dorințele încep să se aşeze pe locul lor și se schimbă în funcție de intenția cu care vrea să folosească dorințele.

Intenția se numește Rosh (cap), iar dorința se numește Guf (corp). Lucrăm la Rosh, la intenție, astfel încât să se potrivească Guf-ului și atunci vom putea folosi Guf-ul, adică dorința. Dispariția unei astfel de compatibilități, după ce ea a existat anterior, se numește distrugerea Templului. Dacă o astfel de compatibilitate între intenție și dorință este restabilită, atunci avem construcția Partzuf-ului spiritual, nașterea lui.

Vasul este intenția de a dărui. Întreaga corectare constă în realizarea intenției corecte. Dorințele există, dar ele sunt doar aranjate incorect, adică ”neechipate” cu intenția corectă. Nu există dorințe noi. Spargerea, restricția și ascunderea, toate se întâmplă, astfel încât să putem examina dorințele și să începem să le conectăm. Ca un bebeluș, care s-a născut și începe să crească, corectăm spargerea și ne creștem sufletul. (Minutul 32:20)

Lucrăm la intenția de a face acest lucru, pentru a dărui, îndreptată spre a aduce mulțumire Creatorului. Pentru a oferi Creatorului, este necesar să concentrăm intenția corectă și să selectăm din dorințele spulberate, pe cele care vor putea lucra sub controlul său. Făcând acest lucru, construim Partzuf-ul spiritual, adică măsura dăruirii noastre.

Acesta este motivul pentru care au avut loc spargeri, pregătirile pentru corectare, care au avut loc fără nicio vină a noastră. Aici nu există aproape nicio lucrare a celui inferior. Exilul egiptean, deșertul, distrugerea Primului Templu, exilul babilonian, apoi cel de-al doilea Templu, care a fost, de asemenea, distrus și ieșirea spre ultimul exil – cum s-ar putea întâmpla toate acestea?

A fost doar pregătire de Sus. Acum, tot ce trebuie să facem este să facem o corectare finală. Numai activitatea către corectarea finală este considerată munca unei persoane, iar tot restul a fost o pregătire. (Minutul 37)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/11/19 “9 de Av”

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →