Noul meu articol pe Linkedin “ Cazul invidiei (corecte) ”

„Iubirea este la fel de feroce ca moartea; invidia este la fel de dură ca lumea de jos” (Cântarea Cântărilor, 8: 6). Invidia este una dintre cele mai intense emoții. De multe ori încercăm să o ascundem chiar și de noi înșine, pentru că este un sentiment atât de neplăcut, cu un impact direct asupra sinelui nostru. Fiind făcuţi din dorințe de a primi plăcere, invidia ne face să simțim că nu numai că nu primim, ci că alții primesc ceea ce ni se refuză nouă. Nimic nu este mai greu de tolerat de ego-ul nostru decât sentimentul că suntem jefuiți de alții, că sunt cumva mai buni, mai puternici, mai de succes decât noi.

Profesorul meu obișnuia să spună că, pentru el însuși, i-ar plăcea dacă nu ar putea purta altceva decât pijamale. Este confortabil, are buzunare mari pentru a se potrivi cu orice ai putea avea nevoie, este cald iarna și plăcut vara, ce ai putea cere mai mult decât să porți pijamale? Dar nu putem purta pijamale pentru că oamenii ne vor bârfi; nu ne vor aprecia dacă nu ne îmbrăcăm conform codului vestimentar social, deci nu avem de ales. Pentru a nu fi umiliți, purtăm haine incomode și facem ceea ce alții vor să facem. Prin urmare, invidia și frica de a fi umiliți ne dictează întreaga viață.

Cu toate acestea, invidia nu trebuie să fie negativă. Ne face să invidiem ceea ce au ceilalți și pe care am vrea să-l avem în aceeaşi măsură, dar dacă am vrea să avem lucruri pozitive, atunci invidia ne-ar spori motivația pentru a obține acele lucruri pozitive. Prin lucruri pozitive mă refer la lucruri care ne încurajează, care ne întăresc societatea, ne sporesc solidaritatea și ne stimulează sentimentul de auto-împlinire. Pentru ca acest lucru să se întâmple, societatea noastră trebuie să hrănească valorile pro-sociale. Când societatea prețuiește oamenii care contribuie la societate, care îi fac pe oameni mai fericiți și mai conectați între ei, atunci toată lumea începe să-i invidieze și să dorească să devină ca ei.

În acest fel, folosind invidia transformăm societatea din competitivă și abuzivă în solidară și incluzivă. Când oamenii concurează pentru a fi amabili, nu există sfârșit pentru realizările pe care le pot face. Mai mult, atunci când percep că îi ajută pe ceilalți să se realizeze ca pe o expresie a bunătății lor, îi ajută pe toți să devină cei mai buni care pot fi și în același timp, vor să contribuie cu realizările lor pentru a-și îmbunătăți și mai mult societatea. Realizările pe care le poate realiza o astfel de societate nu au sfârșit.

Prin urmare, invidia poate fi rea sau bună, în funcție de valorile pe care le invidiem. Dacă ne învățăm să prețuim ceea ce este bun pentru noi toți, invidia noastră va deveni un motor pentru fericire.

Filed under: Educatie, Munca spirituala | Add Comment →