Trăim într-o lume duală. Fiecare calitate pe care o putem observa are opusul său corespunzător, adică stânga și dreapta, bărbați și femei, întuneric și lumină etc. De aceea, în conformitate cu această divizare naturală, oamenii sunt definiți ca optimiști și pesimiști. O singură persoană poate fi, de asemenea, optimistă și pesimistă în proporții diferite.

De ce avem nevoie de ceva pentru a-i avea opusul? Nu ar fi mai bine dacă toată lumea ar fi doar optimistă?

Chiar dacă cercetările spun că optimiștii reușesc mai repede și trăiesc mai mult, umanitatea trebuie să fie variată. Acest lucru merge chiar dincolo de dualism. Când ascultăm o simfonie sau privim un mozaic, diferențele sunt ceea ce le fac frumoase și unice.

La fel se întâmplă și pentru noi. În prezent, din cauza atitudinilor negative existente între noi, diferențele noastre au devenit motivul respingerilor și al argumentelor neplăcute. Cu toate acestea, dacă în viitorul apropiat, umanitatea învață cum să se ridice deasupra relațiilor sale negative, cu toții vom putea vedea frumusețea diferențelor noastre, deoarece acestea se vor completa reciproc, îmbogățind conexiunea dintre noi, făcând-o armonioasă. Când se reunesc optimiști, pesimiști și toți oameni de diferite contexte și puncte de vedere, ei vor crea o formă care să se potrivească naturii, punând astfel lumea în echilibru.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →