Noul meu articol pe Linkedin “Israelul – fără apărare împotriva zâmbetelor”

Au trecut aproape șase luni de la încheierea Operațiunii Gardianul Zidurilor, cea mai recentă rundă a conflictului dintre Israel și palestinieni. La suprafață, lucrurile au fost destul de calme de atunci. Dar nimic nu este vreodată cu adevărat liniștit în Orientul Mijlociu. Dușmanii Israelului au devenit mai deștepți și au înțeles că pot distruge Israelul mult mai repede și fără să tragă nici un foc, zâmbind și pretinzând că vor pacea. Pentru că simțim că ne simțim mereu vinovați de vreun păcat, ne îndrăgostim de oricine ne oferă un zâmbet prietenos, chiar dacă știm că este un cuțit în spate. Așa suntem noi; cei mai deștepți oameni de pe planetă sunt absolut proști când vine vorba de chestiuni care contează cu adevărat.

Dușmanii noștri de peste granița Gaza și-au învățat lecția. Prin diplomație și presiune asupra diferitelor entități politice, ei strâng fonduri și promovează deciziile guvernamentale în Israel care le permit să preia țara din interior.

Scopul lor final nu s-a schimbat. Ei se străduiesc să scape țara de evrei. Singurul lucru care s-a schimbat este modul în care intenționează să atingă acest obiectiv. Au realizat că nu ne pot învinge pe câmpul de luptă, așa că se vor lupta cu noi cu cuvinte și zâmbete în loc de arme și rachete.

Israelienii, care simt întotdeauna că trebuie să-și justifice existența, nu pot rezista unui non-evreu care le zâmbește. Este o afirmație că „suntem OK”. Chiar dacă cuțitul este ascuns vederii, nu vrem să-l vedem și să credem în sinceritatea „partenerului” nostru. Pentru că ne simțim mereu vinovați, datori față de lume, suntem absolut creduli și toate abilitățile și perspicacitatea noastră în afaceri zboară pe fereastră de îndată ce cineva ne ușurează călătoria perpetuă a vinovăției.

Nu există nici un remediu pentru această nebunie malignă decât să înțelegem de ce ne simțim vinovați și ce ar trebui să facem în privința asta. Fiecare evreu simte în adâncul sufletului că noi evreii datorăm ceva lumii și această senzație ne face să facem greșeli. Prin urmare, trebuie să înțelegem natura datoriei noastre, care este într-adevăr destul de simplă: trebuie să încetăm să dăm un exemplu de diviziune și batjocură reciprocă și în schimb, să devenim un model de responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți.

De-a lungul generațiilor, am oferit numeroase „cadouri” lumii. Evreii au fost responsabili, în întregime sau parțial, pentru dezvoltarea aproape a oricărei ideologii, religii și tehnologii în ultimele două milenii. Cu toate acestea, lumea nu a fost recunoscătoare. Singura moștenire pe care lumea o vede cu adevărat ca meritorie este moștenirea noastră socială, care a susținut responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuși.

Toată lumea este de acord că aceste idei sunt lăudabile. Cu toate acestea, toți sunt de acord în egală măsură că nu sunt realizabile, deoarece natura umană este rea în profunzime.

Aici intervine justificarea existenței noastre. Evreii sunt cei care trebuie să dovedească că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este o cauză pierdută, ci un scop realizabil. Dacă demonstrăm meritele iubirii de alţii în propria noastră societate, lumea nu se va îndoi de dreptul nostru de a exista ca națiune suverană. Dimpotrivă, va păstra și prețui suveranitatea noastră, deoarece va vedea în noi un exemplu de urmat și va dori să învețe din exemplul nostru.

Viitorul țării noastre nu depinde de sisteme de apărare sofisticate. Acestea sunt necesare deocamdată. Pentru o soluție permanentă, “gardianul zidului” nostru nu poate fi decât unitatea noastră, iubirea noastră unii pentru alții. Ne va proteja nu pentru că îi descurajează pe alții, ci pentru că îi apropie de noi și arată cum și ei pot dobândi cele mai necesare bunuri de astăzi: responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala | Add Comment →