De sus ne vin doar forțe bune, dar dacă nu suntem gata să le primim, le simțim ca niște lovituri. Acesta este și cazul coronavirus-ului. Dacă am fi gata să acceptăm această forță, care în cele din urmă a ajuns la noi sub forma unei pandemii, dacă ne-am uni pentru a deveni mai apropiați unul de celălalt în fața pericolului, nu s-ar fi manifestat.

Uite cum se unesc animalele împotriva unui dezastru comun. Când fug împreună, fugind de o inundație sau de un incendiu de pădure, nu se mai atacă reciproc. Ele simt că trebuie să-și salveze viețile, iar instinctul lor de pradă este suprimat de instinctul de autoconservare.

Acum suntem în aceeași situație. Loviturile pe care le simțim din natură sau din Creator, forța superioară, ar trebui să ne împingă la concluziile corecte despre cum să scăpăm de ele.

Trebuie să vedem cum se comportă animalele, când fug de pericol, nu se atacă reciproc. Instinctul prădătorului dispare și rămâne doar instinctul de luptă pentru viață. Dacă am lua un exemplu de la nivelul animal, am fi învins pandemia și am fi ieșit corect și cu succes din această stare.

Dar problema este că nu suntem la nivel animal. Suntem animale răsfățate pentru că avem egoismul uman, care otrăvește totul.

Prin urmare, nu putem gândi nici măcar în direcția conexiunii, a unității și a apropierii pentru a scăpa de pandemie. Chiar și în contextul unei pandemii globale, guvernele și indivizii încearcă să obțină profituri și să încaseze banii unii de la alții, deoarece consideră că acest lucru le va aduce bogăție și succes.

Astfel, fac problemele să fie de două ori mai rele, suportă dublul problemelor. În loc să fie împreună cu ceilalți și astfel să înmoaie forța Gevura, ei înmulțesc puterea răului. Prin urmare, va trebui să învățăm prin suferință.

Pandemia nu vine să îmbolnăvească oamenii sau să-i omoare, ci să ne învețe cum să ne comportăm unul față de celălalt. Dar, deocamdată, vedem că nu învățăm, ci mergem în direcția opusă, adică calea suferinței. Fiecare țară crede că poate reuși și câștiga în detrimentul altor țări și națiuni. Și aceasta este greșeala.

Cu toate acestea, treptat, sub aceste lovituri, vom coborî la o supraviețuire simplă ca la nivelul animalelor și apoi vom începe să vedem că merită să ne ajutăm reciproc și să nu ne rănim unii pe ceilalți când fugim împreună de un dezastru comun.

Din lecția zilnică de cabală 16.07.2021, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala | Add Comment →