Caderea este o trambulina pentru ascensiune

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: