Dacă dorim să menținem nivelul credinței pe care l-am atins, atunci toată lumea trebuie să aibă grijă de ceilalți. La urma urmei, nimeni nu poate fi sigur că poate păstra ceva pentru sine, doar dacă „fiecare a ajutat pe prietenul său”. Singura modalitate prin care ne putem proteja unul pe celălalt este prin garanție reciprocă.

Nimeni nu este capabil să se protejeze în nici un fel când vine vorba de realizarea spirituală. După ce am obținut un anumit succes, voi pierde totul într-o clipă dacă prietenii nu mă susțin. De aceea avem nevoie de garanție reciprocă între noi toți.

Nu pot ține nimic pentru că vasul meu spiritual este doar un punct, un pixel. Trebuie să fiu conectat la toți ceilalți pixeli cel puțin în grupul de zece, altfel este imposibil.

Prin urmare, se spune: „grupul sau moartea”, pentru că voi pierde imediat tot ce am realizat dacă rămân deconectat de grup. Pur și simplu nu am un loc, un vas sau o memorie în care să poată fi stocat. Spiritualul poate fi păstrat doar în zece Sefirot, în conexiunea dintre ele. Vom afla unde se află memoria colectivă a societății. Nu se află în societate însăși, ci în lumină.

Așadar, fiecare dintre noi ne putem păstra câștigurile numai dacă suntem conectați cu ceilalți, în grupul de zece, iar de la acesta suntem conectați mai departe. Ceea ce este în afara mea va rămâne iar ceea ce este în interiorul meu va dispărea, va pieri.

Iar dacă suntem conectați unul cu celălalt, atunci nu ar trebui să ne fie frică să pierdem ceea ce am realizat. Dacă ne pasă de conexiunea noastră, atunci chiar și pierderea va fi doar pentru a obține ceva nou și mai important decât înainte. Aceasta se numește „porunca uitării”. Trebuie să uităm realizările anterioare pentru a merge mai departe. După cum se spune: „Să fie totul nou pentru tine de fiecare dată”.

Din lecția zilnică de Cabala 30.09.2020, „Sukkot“

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →