Spargerea este dezvăluită în dorințele noastre egoiste naturale, în care suntem capabili să vedem, să simțim și să experimentăm. Prin urmare, avem la dispoziție un vocabular bogat pentru a ne exprima lipsa de dorinţă, suferința, neînțelegerile, confuzia simţirilor – toate sentimentele negative.

S-au scris multe romane și s-au făcut multe filme despre situații dificile, dureroase, dramatice, în care oamenii suferă. Avem multe cuvinte, sentimente și expresii pentru a descrie suferința. Și nu există aproape nimic de spus despre stările bune – doar ne simțim bine și atât!

De ce nu există la fel de multe titluri despre fericire ca cele despre nefericire? La urma urmei, nu există una împotriva celeilalte? Și totul este pentru că nu înțelegem și nu suntem capabili să simțim fericirea profund, nu construim binele deasupra răului.

Dacă am face-o, am găsi mult mai multe cuvinte pentru a exprima iubirea decât avem în prezent. Putem vorbi despre suferință la nesfârșit, să creăm romane și filme întregi. Și finalul bun este foarte scurt: s-au îmbrățișat, s-au sărutat, şi-au zâmbit unul altuia și filmul se termină.

Problema este că nu știm ce înseamnă să fii cu adevărat fericit. În lumea noastră, nu construim binele împotriva răului, astfel încât toate crimele să fie acoperite de iubire. Dacă vrem cu adevărat să dezvăluim iubirea și să dezvăluim toate fațetele conexiunii, toate nuanțele și senzațiile din conexiune, atunci nu ar trebui să ștergem contradicțiile care existau înainte, ci doar să le acoperim cu iubire.

Atunci conexiunea noastră va absorbi toate nuanțele, toate subtilitățile, care au fost în suferință, în spargere. Prin urmare, Creatorul a creat un vas simplu, l-a umplut cu lumină simplă și apoi l-a spart, astfel încât să putem dezvălui câte subtilități există în această rupere, numeroasele contradicții dintre noi și diferitele manifestări ale urii, respingerii și retragerii.

În lumea noastră, ne adâncim doar în experiențele noastre neplăcute și triem constant relațiile dintre noi. Toate acestea sunt pentru a le acoperi apoi cu iubire. Nu avem expresii și cuvinte colorate pentru iubire acum, dar o putem simți în aceleași culori bogate ca suferința, și astfel îl vom dezvălui pe Creator.

Altfel, nu avem sentimente demne de El, nici cuvinte să exprimăm. Există doar lumină albă în nemișcare și nimic altceva. Nu o pot simți, nu am de ce să mă agăț. Ea umple întregul univers în aceeași măsură, și nu am cum să o simt.

Prin urmare, trebuie să încercăm să combinăm tristețea și bucuria, răul și binele. Și apoi tot vocabularul bogat pe care îl avem pentru a exprima sentimente și acțiuni neplăcute, tot abisul suferinței și nemulțumirii, le putem proiecta și transfera către impresii pozitive și sentimente de fericire pentru a-l dezvălui pe Creator conform lor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →