Michael Laitman pe Quora: Ai trăit vreodată anti-semitismul?

Când am trăit în Rusia, era un timp în care anti-semitismul era complet interzis. Oricine ar fi spus un singur cuvânt rău despre evrei era trimis la închisoare. Apoi, treptat, a început să iasă puțin câte puțin la suprafață.

Am trăit o situație în Leningrad în care cineva a tăbărât pe un evreu pe stradă și m-am implicat să încerc să îi despart. Am fost dus cu oamenii aceia la secția de poliție și am observat cum poliția era de fapt pro-evreiască.

După aceea, când l-au închis pe tipul care l-a atacat pe evreu, l-am întrebat pe anchetator: „De ce îl pui în închisoare? A avut și el motivele lui. ”

Investigatorul a răspuns: „Nu mă implic cu ceea ce simt sau nu simt. Îmi primesc instrucțiunile de sus. Anti-semiții îi ajută pe sioniști. Evreii sunt o forță pozitivă în țara noastră. Ei lucrează în profesii respectabile, care sunt bune pentru țară, cum ar fi medici, ingineri și avocați. Prin urmare, suntem pro-evrei. ”

Cu alte cuvinte, ceea ce a spus a fost să nu-l întreb dacă îi plac sau nu evreii. El îi ura, dar i-a văzut ca fiind benefici pentru țara sa.

În acele zile, evreii nu erau în poziții cheie de conducere și nici în sectorul bancar financiar așa cum sunt astăzi. Au umplut acele locuri considerate profesii respectabile. Abia când evreii au început să intre în locuri precum sectorul financiar și bancar, valurile sentimentelor antisemite au început să se transforme.

Astăzi, însă, simt antisemitism oriunde merg.

De curând, am călătorit prin Europa, am vizitat și am predat la grupuri de studenți la Berlin, Praga, Nuremberg, Moldova, Roma și, cel mai recent, în Bulgaria, unde am ținut Convenția Europeană de Cabala.

Oriunde am mers, am simțit sentimente de ură din partea națiunilor lumii.

De exemplu, cel mai recent, în Bulgaria, am ajuns cu nouă dintre studenții mei și am călătorit spre o casă pe care am închiriat-o într-un sat. Era o casă singuratică și erau câteva magazine mici și restaurante, cu o cafenea locală, unde oamenii stăteau de dimineață până seara.

Chiar și într-un cadru atât de confortabil, am simțit cum ne priveau. Am putut simți cum atitudinea lor nu era ca cea față de semeni, ci ca o atitudine față de evrei.

Nu au existat semne fizice. Este un sentiment care apare din natura, însăși și i-am înțeles bine.

Întrucât poporul evreu a fost fondat pe o bază ideologică de unire („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) din atmosfera socială divizată a Babilonului antic în urmă cu aproximativ 3.800 de ani, atunci și până astăzi, națiunile lumii au o cerere subconștientă la poporul evreu – să se unească. Pe măsură ce diviziunea socială străbate societatea modernă din ce în ce mai mult, făcându-i pe oameni să se simtă din ce în ce mai izolați, deprimați, anxioși și stresați, cu cât oamenii suferă mai mult în lumea modernă de azi, cu atât mai mult îi învinovățesc pe evrei pentru nenorocirile lor.

Astăzi, antisemitismul s-a reaprins într-o formă globală care s-a răspândit în multe țări și culturi dezvoltate. De exemplu, Coreea de Sud și Coreea de Nord, țări care nu au practic evrei, sunt, în general, țări antisemite. Ura se ivește din interiorul naturii umane care, până la urmă, dorește să-l acceseze pe Creator, Forța dăruirii și a iubirii care umple realitatea, dar există o forță care nu le permite acea trăire.

Această forță este cunoscută sub numele de „evrei”.

Prin urmare, în toate sentimentele antisemite și în fiecare acțiune antisemită, nu văd decât un strigăt din partea națiunilor lumii către evrei, pentru ca evreii să își îndeplinească funcția în lume: să se unească „ca un singur om cu o singură inimă ”și să fie o punte de legătură între umanitate și Forța Superioară a iubirii și a dăruirii.

Cu toate acestea, înainte de a-i vedea pe evrei ca pe un popor vinovat, mă văd în primul rând pe mine ca fiind cel vinovat.

Văd toată lumea ca fiind părți ale unui mecanism măreț pe care îl activez și, dacă conexiunea pieselor mecanismului este bine unsă, funcționează lin și armonios împreună sau, dimpotrivă, funcționează defectuos cu tot felul de ruperi și defecte, iar asta depinde doar de mine.

Din rubrica „Antisemitism, Întrebări și Răspunsuri”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →