“Când naţionalismul serveşte umanismul” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Când naţionalismul serveşte umanismul

În aceste zile tensionate, situația din Israel exacerbează rupturile și diviziunile sociale din țară. În timp ce unii oameni condamnă pierderea mândriei naționale, alții avertizează că Israelul devine un stat naționalist, rasist. Există o doză sănătoasă de patriotism și mândrie națională care să nu încalce drepturile altor oameni? Baal HaSulam spune că există, dar mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă naționalismul și mândria națională pentru Israel.

Chiar înainte de a avea loc tragediile celui de-al Doilea Război Mondial și Holocaustul, marele gânditor și cabalist al secolului XX, Baal HaSulam a avertizat asupra consecințelor naționalismului excesiv, fascismului și comunismului. În iunie 1940, la nouă luni de la începutul războiului, a publicat o lucrare pe care a intitulat-o Națiunea. În lucrare, el a dedicat o secțiune discutării echilibrului dintre patriotism sau, așa cum l-a definit el, „iubirea națională” și umanism.

În acele zile, înainte de înființarea Statului Israel, Baal HaSulam a simțit că negarea totală a patriotismului ar pune în pericol formarea statului evreiesc. În același timp, pericolele patriotismului excesiv erau deja evidente. Pentru a aborda problema, Baal HaSulam a sugerat „o nouă educație națională fundamentală”, pentru a „dezvălui și aprinde încă o dată iubirea națională naturală care a fost diminuată în noi”.

Cu toate acestea, Baal HaSulam a subliniat că definiția sa a naționalismului nu este cea pe care o folosim în mod normal. În cuvintele sale, „Aici trebuie să subliniez cu privire la educația națională menționată mai sus: deși îmi propun să plantez o mare iubire între indivizii din națiune în special și pentru întreaga națiune în general în cea mai deplină măsură posibilă, aceasta nu este deloc asemănătoare cu şovinismul sau fascismul. Le detestăm, iar conștiința mea este complet lipsită de ele. În ciuda asemănării aparente a cuvintelor în sunetele lor superficiale, deoarece șovinismul nu este altceva decât iubire națională excesivă, ele sunt în esență departe unul de celălalt, ca negrul de alb.‎

„Pentru a percepe cu ușurință diferența dintre ele, ar trebui să le comparăm cu măsurile egoismului și altruismului la individ. … În mod clar, măsura egoismului inerentă fiecărei ființe create este o condiție necesară în existența actuală a ființei. Fără ea, nu ar fi o ființă separată și distinctă în sine. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să nege deloc măsura altruismului la o persoană. Singurul lucru necesar este să stabilim granițe distincte între ele: legea egoismului trebuie păstrată în toată puterea ei”, dar numai „în măsura în care se referă la existența minimă. Și cu orice surplus din această măsură, se acordă permisiunea de a renunța la ea pentru bunăstarea semenului.”

La optzeci și doi de ani după ce au fost scrise acele cuvinte, este clar că nu am găsit echilibrul. Încă folosim naționalismul până la punctul în care devine șovinism, așa cum l-a definit Baal HaSulam, sau îl negăm cu totul și riscăm să ne pierdem identitatea cu totul.

Cred că este timpul să introducem naționalismul sănătos. Ar trebui să începem cu cea mai mică unitate: nucleul familial. Mai întâi trebuie să reaprindem sentimentul de afinitate naturală, instinctivă, așa cum simt oamenii(ideal) în familie unii față de alţii. Odată ce stabilim cum se simte o familie apropiată, ar trebui să începem să extindem acest sentiment la cercuri din ce în ce mai largi, până când cuprinde întreaga națiune.

Cu toate acestea, ar trebui să ne concentrăm doar pe ceea ce este pozitiv, pe întărirea unității noastre și nu numai pe unirea împotriva altor partide. Este foarte ușor să te unești împotriva unui inamic comun. Totuși, aceasta nu este o unitate reală și, în absența unui inamic, uniunea se va dizolva imediat. Ne vom putea concentra asupra unității, numai dacă unitatea este valoarea primă în sine, indiferent de circumstanțele externe.

În special în Israel, unitatea trebuie să fie cultivată la un nivel care să garanteze existența și securitatea Statului Israel, dar nu dincolo de ceea ce este necesar pentru supraviețuirea Israelului. Restul energiei lui Israel ar trebui să fie îndreptată spre promovarea valorii unității în întreaga lume.

Poziția unică a Israelului în lume, datorită atenției constante pe care o primește, îl plasează într-o poziție unică de a deveni un model de coeziune socială și solidaritate pe care nicio altă națiune nu îl are. Când Israelul este unit, națiunile îl apreciază și îl salută. Dimpotrivă, atunci când Israelul este divizat, națiunile îl disprețuiesc, pretind că este o țară rasistă și naționalistă și îl învinovățesc pentru tot ce este în neregulă în viața lor.

Acum că naționalismul nesănătos reapare în lume, Israelul trebuie să dea exemplul potrivit. Cu cât lumea devine mai extremistă, cu atât mai mult va învinovăți Israelul pentru asta.

Prin urmare, Israelul trebuie să-și pună toată atenția pe unitatea internă, astfel încât să fie un model pentru lume. În acest scop, și numai în acest scop, trebuie să se apere de cei care caută să îl distrugă.

Dacă Israelul nu există, nu va exista nici un model de unitate pentru lume. Acesta este motivul pentru care Israelul trebuie să-și construiască unitatea și aceasta este singura justificare a Israelului pentru existența sa. Acesta este singurul echilibru posibil între naționalism și umanism – când naționalismul servește umanismului.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed