Când cineva îi cere iertare Creatorului, trebuie să simtă că a păcătuit. În caz contrar, se dovedește că el doar își bate joc de Creator și de întregul sistem pe care El l-a creat. Cu toate acestea, nu simțim că am comis vreun păcat și nu credem că trebuie să fim corectați. Totul se întâmplă pentru că există o lege în natură care zice că dacă repeți o crimă pentru a doua oară și o consideri deja permisă, nu se recunoaște ca fiind păcat.

Prin urmare, trebuie să ne gândim: este posibil să comitem crime în viața noastră? De fapt, suntem plini de infracțiuni, fiecare dintre noi în fiecare moment. Cu toate acestea, ne întoarcem la ele tot timpul și, prin urmare, în egoismul nostru, nu simțim că comitem o crimă. Repeti o crimă a doua oară și începi să o consideri normă; aceasta este legea naturii.

Omul este nedumerit: ce am făcut? Pe cine am rănit? Crima se simte doar pentru prima dată. După aceea, o pot repeta de o mie de ori și nu voi simți că fac ceva rău.

Iată de ce nu simțim că suntem păcătoși atunci când cerem iertare Creatorului. Care este vina noastră? Înainte de Rosh HaShanah este obișnuit să plângi și să ceri iertare, dar acestea sunt lacrimi artificiale, deoarece nu ne recunoaștem crimele.

Prin urmare, trebuie să fim incluși în grupul de zece și să aflăm că ne neglijăm prietenii, legătura și apelul către Creator. Nu simțim că ne întoarcem în mod constant la aceleași crime și, prin urmare, încetăm să le considerăm păcat, un viciu.

Ar trebui să simt cât de mult îl ignor pe Creator pentru a-i cere iertare pentru că nu-L apreciez suficient, fără să-mi dau seama că doar Creatorul face totul, aranjează totul, controlează totul, că nu există altcineva în afară de El și eu depind de El sută la sută.

Nu aveam în vedere corect prezența Creatorului în viața noastră, nu recunoaştem că numai El ne determină gândurile, dorințele, percepția realității. Acum cer să mă ierte pentru că nu i-am acordat importanță Creatorului.

Înseamnă că toate cererile mele de iertare se referă doar la singularitatea guvernării superioare și toate apelurile mele către Creator sunt doar prin intermediul celor zece. Toate acestea le stabilim în legătura noastră: cât de mult îi ignor pe prietenii mei, nu-i consider ca mari și nu-i prețuiesc pe cei zece, care este singurul instrument care mă poate direcționa către Creator.

În măsura în care îi ignor grupul meu de zece, îl ignor pe Creator. De aceea, mai întâi de toate, trebuie să lucrez cu grupul de zece și, prin aceasta, voi ajunge la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 15/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →