Remarcă: În lumea spirituală toată lumea îi simte pe ceilalți și este în echilibru cu ei. În lumea corporală, o persoană se simte doar pe ea, se ia în considerație doar pe sine și este doar în comunicare exterioară cu alți oameni.

Răspunsul meu: În lumea spirituală toată lumea simte o singură dorință comună și, prin urmare, toți sunt incluși într-un singur întreg comun.

Întrebare: Putem să ne imaginăm asta ca corpul unui singur organism?

Răspuns: Este mai bine să vă imaginați asta ca Creatorul deoarece în El ne adunăm.

Remarcă: În lumea corporală toate organismele vii lucrează în conformitate cu un program predeterminat: placere maximă cu minim de energie folosită. Cu toate acestea, în lumea spirituală, adevărul este opusul: fiecare element al sistemului lucrează pentru eficienta maximă și are nevoie numai de absorbția necesară.

Răspunsul meu: Da. Pentru a dărui la maxim.

Remarcă: Corporalitatea este primirea de propriul drag, iar spiritualitatea este dăruirea pură. Diferența este doar în intenție, în direcție și în pregătirea gândului. Însă cu toate acestea, aceasta este doar o tranziție psihologică.

Răspunsul meu: Asta este absolut corect. Lumea noastră există doar în percepția noastră, în capul nostru, în sentimentele noastre și nu mai mult de atât. Dacă noi ne anulăm gândurile și dorințele, lumea noastră va dispărea din simțurile noastre. În realitate, ea nu există.

În mod natural, asta contrazice afirmația că materia este realitatea dată noua în senzațiile noastre. Materia nu este realitatea ci ceea ce se întâmplă în prezent în simțurile noastre sub circumstanțele date.

Cu toate acestea, dacă noi schimbăm aceste circumstanțe, nu vom mai simți materia. Ea practic nu există. Dacă ne schimbăm calitățile, noi vom simți materia spirituală în schimbul celei corporale.

Cu alte cuvinte, atât lumea spirituală cât și cea corporală există în noi și doar în senzațiile noastre, în dorințele noastre. În afara dorinței, noi nu putem realiza, înțelege sau defini nimic. Dacă ceva există în afara dorinței noastre, noi o definim ca Atzmuto – ceva ce există în el însuși, rădăcina superioară.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/10/19

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →