Medium a publicat noul meu articol “Drogurile legale — modalitatea convenabilă de a ucide oamenii”

Pe 3 noiembrie, cei din Oregon au decis ceva mai mult decât alegerea lor pentru președintele Statelor Unite; au ales să dezincrimineze consumul personal de heroină, metamfetamină, LSD, oxicodonă și alte medicamente dure. „Victoria de astăzi este o declarație importantă conform căreia a sosit momentul să încetăm incriminarea oamenilor pentru consumul de droguri”, a declarat Kassandra Frederique, directorul executiv al Alianței pentru politica de droguri, care a condus inițiativa. Potrivit AP News, „Academia medicilor de familie din Oregon”, care susțin măsura, a spus că „unul din 11 oregonieni este dependent de droguri”.

Nu vorbim despre utilizarea recreativă, ocazională a marijuanei; vorbim despre dependența de drogurile dure, genurile care te fac să comiți infracțiuni doar pentru a obține o altă doză și pentru a o face în fiecare zi. Una din cele unsprezece persoane din Oregon se află în această stare.

După cum văd eu, autoritățile nu vor ca acești oameni să fie vindecați; îi vor morți. Și până când vor muri, vor să-i împiedice să facă rău altor oameni, așa că le vor permite să obțină doza zilnică, până când se vor pierde. Mai devreme, mai degrabă decât mai târziu, statul își va da seama că este mai bine să deschidăcentre de distribuție la fel ca bucătăriile de astăzi, să distribuie fiecare doza zilnică și să îi trimită înapoi fericiți și în afara străzilor, departe de populația obișnuită (în scădere).

Decizia din Oregon afirmă, de asemenea, că „În loc să ajungă la proces și să se confrunte cu o posibilă închisoare, o persoană ar avea opțiunea să plătească o amendă de 100 USD sau săparticipe în noi „centre de recuperare a dependenței” finanțate de milioane de dolari din venituri fiscale, legalizate, reglementate, din industria marijuanei din Oregon”. Cu toate acestea, nu cred că cineva ia în serios această parte a deciziei, din două motive: 1. Dacă dependenții de droguri ar avea 100 de dolari, ar cumpăra droguri cu ei, nu ar plăti amenzi. 2. Nimeni nu-și revine cu adevărat după dependența de droguri. Și din această cauză, autoritățile încearcă să-i reducă la tăcere, până când se sting.

Pot să înțeleg de ce statul ar dori să elimine dependenții de droguri. Din perspectiva autorităților, lumea este deja suprapopulată, așa că eliminarea tacită este cea mai rezonabilă soluție. Dacă nu vedem un motiv pentru a avea atât de mulți oameni în lume, atunci ar trebui să găsim un mod (preferabil) uman de a micșora populația.

Dar există un motiv pentru care am ajuns aici. Omenirea devine din ce în ce mai aglomerată tocmai pentru că suntem meniți să ne conectăm, nu să rămânem separați în propriile noastre pătrăţele. Nu vrem să ne conectăm, acesta este motivul pentru care suferim, deoarece realitatea ne obligă să fim în contact permanent cu oamenii, în timp ce antagonismul nostru față de oameni crește neîncetat. Când prăpastia dintre narcisismul nostru în creștere și conexiunea obligatorie cu oamenii devine insuportabilă, căutăm refugiu. Unii îl găsesc în violență, alții în diferite forme de evadare, inclusiv abuzul de substanțe, iar majoritatea oamenilor sunt în depresie.

Există o singură soluție la această mizerie: educația spre conexiune. Există un motiv pentru care există în lume atât de mulți oameni, cu atât de diferite puncte de vedere și atitudini față de viață. Dacă privim lumea dintr-o perspectivă mai înaltă, vom descoperi că ceea ce experimentăm ca disonanță este de fapt diversitatea. Dintr-o perspectivă superioară, contradicțiile de pe teren creează o broderie frumoasă și bogată, de culori și fluxuri care se țes împreună pentru a deveni țesătura vieții. Imaginați-vă oceanele fără pământ, munții fără văi, pădurile fără deșerturi, masculii fără femele, viața fără moarte, vara fără iarnă sau toamna fără primăvară. Tot ce știm despre viață vine din a distinge un lucru de opusul său. Viața nu este o singură stare; este fluxul dintre ele, de la o extremă la alta.

Dacă am fi conștienți de aceasta și dacă am ști că această diversitate este aici pentru a ne bucura pe noi, am fi recunoscători pentru lucrurile care ne irită, deoarece acestea sunt diferite de noi. De fapt, nu le-am simți ca pe o iritație, ci ca pe pulsul vieții, spunându-ne când este timpul să trecem la faza următoare. Lupta noastră cu viața s-ar încheia și nu ar fi nevoie să fugim de ea. Ne-am da seama care este scopul nostru de a fi aici – să înțelegem viața în toată profunzimea și bogăția ei – și nu am vrea niciodată să scăpăm.

Nu există nicio soluție la abuzul de substanțe decât de a le arăta oamenilor că sunt aici pentru a se conecta unii cu alții în recunoștință și mai ales pentru cei care sunt diferiți de noi, deoarece noi și ei împreună facem să curgă fluxul vieții. Singuri, fiecare dintre noi nu este nimic. Împreună, suntem viață.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →