Michael Laitman, pe Quora: “Este dansul un lucru spiritual?“

Dansul este foarte natural. Este limbajul corpului. Unde nu mai există cuvinte care să ne exprime, dansăm.

Dansul și cântul provin din dorința noastră de a ne conecta la forța superioară, la destinul nostru și la speranță.

Forma individualizată de dans care s-a dezvoltat de-a lungul generațiilor este un rezultat al dezvoltării noastre egoiste, unde cu cât devenim mai egoiști, cu atât activitățile noastre umane, inclusiv dansul, devin individualizate.

Dansul în grupuri și în cercuri ne oferă un sentiment de conexiune cu ceilalți, unde dansând împreună, devenim mai puternici și ne alimentăm cu mai multă intenție și dorință. Dansul împreună ne oferă, de asemenea, o forță mult mai mare decât dansul ca indivizi, deoarece o forță spirituală locuiește în unirea noastră, ceea ce ne ajută să ne depășim ego-urile. Astfel, într-o astfel de configurație, forțele egoiste negative devin forțe pozitive care ne sporesc conexiunea.

Conform înțelepciunii Cabalei, dansul este expresia conexiunii și a iubirii care trebuie să guverneze deasupra diviziunii și urii ca doi poli. Munca noastră este de a conecta aceste contrarii, iar dansul apare ca un echilibru de mișcări opuse, cum sunt apropierea împreună și apoi retragerea și săriturile în sus și în jos. El indică natura noastră ca ființe individuale și separate, create ca atare de natură, ne arată cum să depășim și să ne ridicăm deasupra stării respective și dorința noastră de a deveni ca unul.

Dansul cu Dumnezeu este numit „dansul miresei şi mirelui”. Dumnezeu, sau forța superioară, este mirele și noi suntem mireasa care ne aduce în conexiune cu Dumnezeu. Atunci suntem dispuși să facem tot ceea ce Dumnezeu dorește de la noi, cu devotament, iar acesta devine dansul nostru.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →