Trebuie să ne ridicăm de la nivelul pământesc, egoist, la nivelul spiritual – de la calitatea de a primi la calitatea de a dărui, de la intenția de a primi la intenția de a dărui, de la respingerea prietenilor la conexiunea cu ei, și astfel să organizăm un mediu care să ne ajute să mergem înainte.

Este imposibil să atingem calitatea de Bina, calitatea de dăruire, calitatea Creatorului, dacă nu ne ajutăm unii pe alții. Prin urmare, cel mai important lucru este că, odată ce ne determinăm direcția principală, care este de a atinge calitatea de Bina, calitatea dăruirii, calitatea credinței deasupra cunoașterii, deasupra lui Malchut, noi trebuie să punem Bina mai presus de Malchut, credința mai presus de cunoaștere, și să ne străduim să iubim și să dăruim, în ciuda dorinței noastre inițiale de a primi și de a ne îngriji doar de noi înșine.

Numai în acest fel vom putea să ne ridicăm la gradul următor și să continuăm să trecem de fiecare dată de la un grad la altul.

Iar îndeplinirea condiției de adeziune cu calitatea de dăruire în credință deasupra rațiunii, adică de a te trage pe tine însuți în sus spre lumea superioară, este posibilă doar cu exemplul și ajutorul mediului. La urma urmei, dacă am un mediu adecvat care apreciază corect unificarea și tânjește să se ridice deasupra egoismului personal și colectiv, atunci eu pot, în acest mediu, la fel ca într-o barcă, să mă îndrept spre calitatea de dăruire, calitatea Creatorului.

Cel mai important lucru este să înțelegem că o singură persoană nu poate face nimic aici. Este imposibil să îndeplinești condiția de „credință mai presus de cunoaștere”, adică să urci de la Malchut la Bina, de la primire la dăruire, fără sprijinul și exemplul grupului.

Nu pot să am grijă de mine din punct de vedere spiritual pentru că sunt un egoist. Dar îmi pot ajuta prietenii, transmițându-le importanța dăruirii, măreția Creatorului și măreția unității. Mai mult, îmi este mai ușor să fac acest lucru în ceea ce-i privește pe prietenii mei decât în ceea ce mă privește pe mine însumi, deoarece, atunci când vorbesc despre calitatea de dăruire, o îndrept, ca să spun așa, nu spre mine însumi, nu spre egoismul meu.

Noi existăm într-un vas spart, în dorințe sparte, dar suntem mulți și, prin urmare, ne putem ajuta unii pe alții. Chiar și în mod egoist putem să le arătăm prietenilor noștri diverse exemple altruiste și astfel să ne convingem treptat unii pe alții că dăruirea și unitatea sunt bune.

Există un factor foarte interesant aici. Deși aud o mulțime de noțiuni contrastante și nedorite de la mediu, faptul că mediul este mare îmi permite să mă impregnez treptat de măreția lor, de corectitudinea lor. Ei acționează asupra mea pentru că aceasta este legea dorinței noastre colective (Kli, vas).

Dacă mă aflu în el, mediul acționează asupra mea. Orice ar fi, mă umple cu noțiunile sale. Le voi accepta treptat, pentru că sunt un produs al acestui mediu.

Îmi pot încuraja prietenii, îi pot ajuta să se ridice deasupra lor înșiși, iar ei pot face același lucru. Aceasta este legea garanției reciproce; chiar dacă suntem cu toții egoiști și nu există în noi niciun indiciu pentru acțiuni spirituale, dacă lucrăm corect împreună, dacă ne încurajăm reciproc, dacă aparent arătăm un exemplu despre cât de bine este să fim uniți și dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm în credință mai presus de cunoaștere, atunci acest lucru ne va influența cu siguranță pe fiecare dintre noi.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →