Întrebare: Există un scop de neclintit al dezvoltării și toată suferința mă îndreaptă doar spre cel mai înalt scop. Prin urmare, ar trebui să fiu conștient de faptul că, ajutându-i pur și simplu pe ceilalți în viața de zi cu zi, fără a-i direcționa spre obiectiv, eu aparent iau un calmant, iar boala continuă să progreseze?

Răspuns: Bineînțeles. Dacă m-ați întreba ce să fac cu umanitatea, v-aș răspunde: „Lăsați-i să muncească două sau trei ore pe zi pentru a-și câștiga existența și nimic mai mult. Iar în restul timpului, puneți-i pe oameni în clase pentru a se implica în dezvoltarea lor spirituală, în partea lor eternă”.

Dezvoltați-o cât suntem încă în viață în această lume, astfel încât fiecare dintre noi să înceapă să simtă starea sa eternă și perfectă înainte de moartea corpului fizic.

De la KabTV „Close-Up. Destinul și Cartea Zohar” 2/5/10

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →