Întâi de toate noi trebuie să ne aducem aminte că scopul corecției este pentru întreaga lume, pentru toate națiunile. Nu poate fi în alt fel și acesta este rolul poporului Israel. La fel ca străbunii noștri, aflați cândva în starea corectată, care au lucrat cu poporul Israel și i-au atras în spiritualitate, noi astăzi trebuie să ajungem la nivelul străbunilor pentru a face munca lor și să putem să-i conducem pe ceilalți. Ei au fost cândva capabili să ne facă poporul Israel, iar acum noi trebuie să facem aceeași muncă și să atragem întreaga lume pe nivelul spiritual.

Aici nu sunt posibile concesii și compromisuri, deoarece aceasta este legea naturii.

Abraham a educat discipoli și apoi ei au dat mai departe altor oameni învățătura lui, care au format națiunea Israel. În același mod și noi trebuie să devenim profesorii care se vor ocupa nu numai de cei care au ieșit din Babilonul antic, ci mai degrabă de toți oamenii, ridicându-i pe același nivel pe care a fost cândva poporul Israel, adică să-i conducă spre înțelegerea și conștientizarea spiritualității. Asta înseamnă corectarea dorințelor în dăruire, cu ajutorul luminii care reformează și ajungerea la iubirea aproapelui.

Tații și fii sunt două niveluri, iar fii de astăzi sunt întreaga lume, așa că trebuie să îi învățăm pe toți. Întreaga lume cere corecția și noi suntem responsabili pentru ea, așa cum sunt tații înspre fii. 1

Înainte să ajungem la corecție, noi trebuie să determinăm exact ce vrem să corectăm. Prin urmare, noi trebuie să ne conectăm cu națiunile lumii și să discernem deficiențele lor, starea lor, pentru a ne imagina starea la care trebuie să ajungem noi înșine și starea la care trebuie să-i aducem pe ei. Și apoi vom putea să facem corecția noastră, deoarece noi nu ne corectăm pe noi, înșine, de dragul nostru, ci de dragul de a deveni o conductă pentru întreaga lume.

Corecția noastră ar trebui chiar de la bun început să fie îndreptată spre o asemenea transmisie lipsită de egoism, „conducta”. Dacă în cererea noastră nu ne prezentăm pe noi, înșine ca o conductă, transmițând celorlalți tot ce am primit de la Creator și nelăsând nimic pentru noi, înșine, atunci nu vom primi nimic de la Creator, ci doar ne ruinăm pe noi, înșine chiar și chiar mai mult. De aceea, nu ne rămâne nimic altceva decât rolul nostru și acesta se numește „vasul care deține binecuvântarea pentru Israel”.

De aceea, poporul Israel încă nu vede binecuvântarea indiferent cât de multe acțiuni îndeplinește. Din contră, este o cădere continuă de la generație la generație, deoarece nu îndeplinim principalul lucru – rolul nostru în ceea ce privește lumea, despre care au scris mulți Cabaliști. O persoană se limitează la respectarea poruncilor tradiționale, nevrând să ia asupra sa responsabilitatea pentru națiunile lumii și pentru corecția sufletului. Necesitatea de a ne gândi la ea și de a ne face griji pentru ea tot timpul este dificilă, deoarece merge împotriva voinței de a primi și, prin urmare, egoismul nostru se opune.

Până în vremea lui Ari a fost suficientă respectarea poruncilor corporale. Însă, după Ari, s-a deschis oportunitatea pentru ca toată lumea să se angajeze în înțelepciunea Cabala și a devenit o sarcină, deoarece numai prin ea va veni corecția lumii. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 7/23/19, „Importanța diseminării Înțelepciunii Cabala în lume”

1 Minutul 2:30

2 Minutul 10:10

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →