Dacă scopul meu este să dăruiesc Creatorului, atunci nu ar trebui să fie important pentru mine dacă o fac din starea de ascensiune sau de coborâre. Fac o restricție asupra mea, ca și cum nu aș exista și sunt în căutarea oricărei oportunități de a aduce plăcere Creatorului. Trăiesc constant într-un astfel de „sandwich”: acord atenție doar obiectivului meu de a aduce bucurie Creatorului, indiferent dacă mă ridic sau cad.

Apoi, atitudinea mea față de ascensiuni devine constructivă: le evaluez în termenii a ceea ce mă va ajuta mai mult. Poate că este mai util pentru mine să dezvălui mai mult întuneric și tot felul de defecte. Deja, prin faptul că îi mulțumesc Creatorului pentru răul descoperit, Îi ofer plăcere, pentru că am înțeles că aceasta este pregătirea pentru adeziunea cu El. Vreau să-I fiu credincios în stări rele, la fel ca în cele bune și să nu aștept ca El să corecteze totul.

Dacă rezolv problemele și rămân în bucurie, acesta este un semn că sunt pe drumul cel bun și păstrez direcția corectă. Nu există bine fără rău. Răul este o bază solidă cu care pot avansa cu încredere spre o muncă perfectă. Mereu verific unde și cum, în ce formă și cu ce putere pot să mulțumesc Creatorul pe cât posibil, să mă atașez de El. Nu mă străduiesc pentru El, astfel încât să mă simt bine, ci pentru că întreaga mea intenție este să fuzionez cu El, de dragul de a-I dărui. Prin urmare, putem simți perfecțiunea în orice stare, astfel încât întunericul să strălucească ca Lumina și nu va fi nicio diferență între întuneric și lumină, zi și noapte și totul va fi unit într-o singură zi.

Dacă nu mă văd într-un astfel de sandviș, atunci viața mă va arunca încontinuu în sus și în jos, nu voi simți că aceste salturi sunt scopul și nu voi fi fericit de ascensiuni și coborâșuri, în egală măsură.

Creatorul este vindecătorul tuturor bolilor. Prin urmare, când dezvălui un fel de „spargere”, am deja medicamentul potrivit. Când dezvălui boala, înseamnă deja că am o cură: aceste două procese sunt indisolubil legate. Bucuria principală vine din dezvăluirea defectelor. Cu cât le dezvăluim mai mult, cu atât mai multă plăcere putem aduce Creatorului.

Dacă sunt gata, mă voi bucura întotdeauna de orice cădere: „Uite, există încă un defect! Și aici este un altul și mai multe!” Asta mă va bucura și, de aceea, mă voi bucura să descopăr defecte și să regret pe cele care încă nu au fost dezvăluite.

La urma urmei, o problemă ascunsă nu are nicio șansă de rezolvare, iar descoperirea ei este o mare binecuvântare de Sus. Dacă se manifestă, înseamnă că a existat înainte, dar a fost mascată.

Dacă Creatorul ne dezvăluie calități, condiții și relații rele pentru noi, acesta este un semn al progresului nostru. Trebuie să le acceptăm pe toate cu bucurie, pentru că sunt trimise la noi de către Creator, cu iubire. Trebuie să-i răspundem imediat cu dragoste, recunoștință și binecuvântări pentru rău, la fel de mult ca pentru bine. (Minutul 2:40 – 11:24)

Nu este bine dacă totul merge liniștit și lin în grup. Acest lucru este similar cu o familie: dacă un soț și o soție nu se ceartă niciodată, atunci nu este viață. Conform naturii, trebuie să existe conflicte, astfel încât să ne înțelegem punctele slabe ale celuilalt și să ne iubim, indiferent ce este. Trebuie să existe distanţări și conexiuni și doar alternanța lor dă un sentiment de viață.

Nu trebuie să așteptăm ca relația să fie lină ca o linie orizontală. La urma urmei, se știe că o electrocardiogramă dreaptă înseamnă moarte. Viața înseamnă bătăi, lovituri și depășiri: trebuie să existe urcări și coborâri. (Minutul 16:00)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/13/19, „Să învățăm din coborâre, în timpul ascensiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →