Rugăciunea se numește munca în inimă, deoarece mintea opune rezistenţă și trebuie să merg împotriva ei. Adică îi cer Creatorului ceva la care întreaga mea natură se împotrivește; de aceea fiecare rugăciune necesită o muncă specială în inimă pentru că vreau să merg împotriva minții și rațiunii mele, care îmi dovedesc contrariul.

Oricum, nu vreau să înțeleg cu mintea mea că merită să lucrez pentru Creator. Vreau să lucrez doar cu credință deasupra rațiunii.

Este interesant cum funcționează, deoarece simt că totul din mine se opune: nu vreau conexiune, studiu, acțiuni altruiste, diseminare și conexiune cu prietenii. Nu vreau să folosesc niciun mijloc care să mă poată apropia de Creator.

Această împotrivire interioară devine din ce în ce mai explicită în fiecare zi, dar de fiecare dată trebuie să acționez exact în sens opus. Văd această reticență în mine și știu exact unde este în egoismul meu, dar în exterior trebuie să fac exact opusul.

Nu există nimic care să mă atragă la asta și să mă oblige, nimeni nu mă forțează, dar eu însumi încerc să găsesc puterea de a face ceva de dragul dăruirii deasupra rațiunii mele. Așa se face trecerea de la rațiune la deasupra rațiunii, deasupra dorinței. Aceasta este trecerea de la lumea corporală la lumea spirituală. Întreaga lume spirituală este construită deasupra rațiunii, deasupra dorinței mele normale.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 22.11.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →