Creatorul este absolutul. El vrea să se exprime pe Sine. El nu are alte mijloace decât să-și arate iubirea și să se exprime în dăruire și iubire. Prin urmare, El a creat creatura căreia îi poate da totul.

Dar dorința care apare în ființele create este limitată; nu poate primi totul și nu se poate bucura de iubirea Creatorului. Aceasta este problema. În cele din urmă, de îndată ce creația începe să accepte atitudinea Creatorului și să se umple de plăcere, dorința se topeşte treptat.

Acest lucru se întâmplă de obicei în timpul meselor: cu cât mănânc mai mult, cu atât am mai puțină pofta de mâncare și senzație de plăcere din mâncare. Dorința mea scade până la punctul în care nu mai vreau să mănânc, împing mâncarea și chiar simt repulsie faţă de ea.

Cum poate Creatorul să facă plăcerea nesfârșită în creația Sa? Aceasta este sarcina Lui.

Și aici apare soluția: trebuie făcut astfel încât primirea în ființa creată să nu fie pentru sine. Ci să se bucure nu de ceea ce primește de la Creator, ci de faptul că aduce plăcere Creatorului.

La fel ca un copil, de exemplu, atunci când mănâncă doar pentru a se satisface, este un lucru, dar când mănâncă de dragul mamei sale, este cu totul un alt fel de plăcere. Apoi se ridică, înțelege atitudinea mamei sale față de el și amândoi se bucură, amândoi sunt plini de plăcere. Acesta este scopul creației.

Prin urmare, creația este creată într-un mod special. Trece printr-o serie specială de transformări până când este gata să se bucure de dragul Creatorului, la fel cum Creatorul se bucură de împlinirea creației. Și prin aceasta, ei devin similari, uniți și se iubesc unul pe altul.

Din emisiunea de pe KabTV „Cabala – știința vieții”  din 01.03.2018

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →