Nu trebuie să ne facem griji de cum să reconciliem o dispută sau să rezolvăm toate problemele disputate. Nu fiți ca un copil care încearcă fără succes să introducă un cub într-o gaură rotundă și nu își dă seama că nu se vor potrivi niciodată.

O dispută nu este dată pentru a o stinge, așa cum încercăm să facem în această lume. Este imposibil și, prin urmare, ajungem la războaie. La urma urmei, este imposibil să-i demonstrezi altuia că ai dreptate și să ajungi la împăcare. Disputele ne sunt date de sus, iar noi suntem incapabili să rezolvăm această contradicție superioară sub vreo formă aici, în lumea noastră, la nivelul nostru.

Trebuie doar să știm că aceste conflicte ne arată starea noastră și cât de greșită este abordarea noastră față de acestea.

Lumea este încheiată între Creator și creaturi; adică peste dispută se dezvăluie numele Creatorului, bunul care face bine. Se pare că suntem în război nu unul cu celălalt, ci cu Creatorul. Și pacea domnește atunci când toată lumea reduce intenția egoistă la marea lor dorință de a primi și o singură dorință domnește în lume – dorința de a dărui.

Și atunci toată bunătatea și plăcerea se dezvăluie în lume.

Din lecția zilnică de Cabala 22.11.3, „Câștigând războiul (împotriva înclinației rele)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →