Comentariu: Există unele asemănări între modul în care Avraam și cei o mie de adepți ai săi au părăsit Babilonul și felul în care israeliții au părăsit Egiptul. Diferența este că Avraam nu a fost urmărit, iar israeliții au fost urmăriți de Faraon și armata sa.

Răspunsul meu: Avraam a împărțit oamenii într-un mod foarte simplu. El a părăsit majoritatea babilonienilor, știind că aceștia, cu egoismul lor, oricum s-ar împrăștia unul de celălalt.

Acest lucru este descris în „Marele comentariu” (Midrash Rabbah), care se referă la același perioadă de timp cu „Cartea Creației” lui Avraam.

Astfel, avem surse scrise acum patru mii și cinci sute de ani. Desigur, aceasta nu este o scriere recentă, dar, în principiu, o putem crede pentru că, pe măsură ce dezvăluim aceste povești străvechi, vedem din ce în ce mai mult că ceea ce este scris în acele cărți este cu atât mai adevărat.

Deși Babilonul a fost locuit inițial de o singură națiune vreme de aproximativ trei mii de oameni, ei erau încă o populație compusa din mai multe triburi si clanuri antice. Avraam era, de asemenea, dintr-un trib numit „Ivri”. De aceea a fost numit „Avraam Ivri”.

Faimosul istoric Josephus Flavius, în care putem avea o mare încredere, descrie foarte clar modul în care acei oamenii s-au împrăștiat pe tot globul: o parte a babilonienilor a mers în Germania, o altă parte în Apenini, o treime în Est, India și China, o a patra în nord, spre Rusia, o cincime către Africa și așa mai departe. Deși el numește acești oameni prin altfel de nume, în principiu, puteți ghici cine sunt de fapt.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 6

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →