Rabash, articolul nr. 21 (1986), „Privind deasupra rațiunii”: Acesta este motivul pentru care au spus că atunci când vine înclinația rea și îi arată slăbiciunea prietenilor, el ar trebui să meargă deasupra rațiunii. Dar, cu siguranță ar fi mai bine și mai cu succes dacă ar putea vedea în raţiune că prietenii sunt la un grad mai mare decât al lui.

Nu trebuie să uit că tot ceea ce simt în cele cinci simțuri ale mele este descris de egoismul meu. Îmi arată ce fel de lume mă înconjoară și ce este grupul. Și percep totul doar prin egoismul meu.

Prin urmare, dacă tânjesc să văd lumea altfel decât o înfățișează egoul meu și pot face asta numai cu un efort extern, cu efortul grupului, atunci mă pot ridica deasupra acestei imagini egoiste și pot începe în schimb să simt lumea Creatorului. Și acest lucru este foarte simplu de făcut.

Când vine înclinația rea și îi arată slăbiciunea prietenilor, el ar trebui să meargă deasupra rațiunii. Adică deasupra a ceea ce vede, deși poate vedea fiecare prieten într-o formă neatrăgătoare, trebuie să folosească eforturile pentru a-și ridica prietenul cât mai sus.

Dar, cu siguranță, ar fi mai bine și mai cu succes dacă ar putea vedea în rațiune – în rațiunea lui – că prietenii sunt la un grad mai mare decât al lui.

Dar dacă nu vede acest lucru în rațiunea sa, atunci trebuie să-și imagineze cu credință mai presus de rațiune că prietenii lui, contrar părerii sale, sunt deasupra lui.

De aici concluzia: singura cale corectă de ieșire din orice stare este să ridici prietenii în ochii tăi. În orice moment, trebuie să mă gândesc cum să-i mențin din ce în ce mai sus în sentimentele, mintea și impresiile mele. Aceasta ar trebui să fie munca noastră permanentă. Și atunci voi ajunge la starea în care îl văd pe Creator prin ei.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Fiind în adeziune cu prietenii

Filed under: Congrese, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →