Rosh HaShanah este momentul în care cerem iertare Creatorului pentru greseli. Adică simt că nu am importanța și măreția Creatorului și, pentru asta, îmi cer iertare. La urma urmei, dacă l-aș simți pe Creator ca fiind măreț și important, atunci, desigur, m-aș comporta diferit. Se pare că îmi lipsește doar sentimentul Creatorului.

Prin urmare, cer: „Lasă-mă să te simt și voi deveni diferit!” Iată ce ar trebui să spună un om Creatorului; aceasta este o dorinta corectă și o cerere de iertare corectă. De ce comit rautati? Pentru că îmi lipsește sentimentul Creatorului, care se numește credință. Nu există sentimentul Creatorului, nu există credință și, prin urmare, nu există nimeni care să mă oprească. Nu pot acționa altfel pentru că dacă Creatorul nu  mă conduce, atunci înclinația rea, egoismul, conduce.

Prin urmare, îl rog pe Creator să mă conducă. Aceasta este principala mea cerere, după care ajungem la Rosh HaShanah, venim la rege, adică vrem să-L punem să domnească peste noi.

Vreau să mă căiesc pentru toate păcatele mele, adică să știu și să simt tot ce interferează cu corectarea mea. Îi cer Creatorului să-mi deschidă ochii și să mă lase să simt unde este faradelegea mea și unde este porunca, astfel încât să inteleg unde îndeplinesc poruncile Sale: să dăruiesc, să iubesc, să ne unim și unde acționez invers.

La urma urmei, acum nu simt asta în fiecare moment al vieții mele. Și dacă aș face-o, m-aș corecta cu siguranță. Problema este că nu simt Creatorul, forța daruirii, prin intermediul căreia aș putea să mă verific. Cu această senzație mă îndrept spre Creator și îi cer ca El să-mi dea ocazia să mă verific față de forța de dăruire și atunci nu voi comite niciodată o faradelege.

Nu mă întorc în trecut și nu cer iertare pentru el. Trebuie să plâng nu în legatura cu ceea ce s-a întâmplat, ci în legatură cu faptul că nu mă străduiesc pentru corectare și nu cer Creatorului să mă ajute în acest sens. Vreau să avansez și să nu ma adâncesc în trecut, vărsând lacrimi asupra a ceea ce am făcut.

Chiar am făcut ceva? Nu am făcut nimic. Creatorul a făcut totul. Și a făcut-o intenționat, astfel incat și să știu acum ce trebuie să repar. Iau acest rău, această crimă, care tocmai mi-a fost dezvăluită și încep să o corectez. Toate strădaniile mele sunt înainte, nu înapoi. Aceasta este diferența!

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah, 16/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (Iertare)”

Filed under: Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment →