Când am ajuns la Rabash, el obișnuia să scrie câteva note mici interesante pentru el însuși. El credea că nu are cui să le transmită. O astfel de condiție umană este greu de explicat. Nu le-a permis elevilor săi să scrie nimic.

De îndată ce începeam să scriu ceva, el înceta să mai vorbească. Apoi am spus: „Sunt student; daca nu scriu, nu aud. Trebuie să merg de la ureche la stilou.” L-am câştigat cu asta.

I-am explicat că așa învață ei la universitate: profesorul vorbește de la pupitru, iar tu stai și iei notițe pentru că sunt o mie de cărți dar ai nevoie exact de ceea ce predă el. Apoi Rabash a fost de acord fără tragere de inimă.

Apoi încet, l-am convins că trebuie să-l înregistrăm pe un magnetofon. A fost o problemă asemănătoare trecerii treptate de la starea de exil la starea de revelație.

Am văzut cât de greu îi era să treacă peste acest rubicon. Să renunți la starea de exil când stai singur într-un colț studiind Cartea Zohar și Cabala și apoi începi să ieși. I-a fost foarte greu!

Am început să fac desene, înregistrări pe bandă și înregistrări scrise. Treptat, materialul a început să se acumuleze și eram absolut sigur că nu îl adun pentru mine.

La urma urmei, atunci când o persoană se dezvoltă, nu are nevoie de acest lucru. Nu ne uităm niciodată la materialele din trecut. Avem nevoie de următorul, viitorul.

Deși dacă te uiți la materialul trecut, vei vedea cât de mult descoperi acolo. Dar viața este aranjată în așa fel încât fiecare zi să fie nouă, în ciuda faptului că poți lua mult mai mult din ziua de ieri. Așa se formează începutul și sfârșitul căii.

KabTV “Secretele Carţii Eterne” 2/12/10

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →