Să plângem Templul care nu a fost construit încă în inimile noastre

9 Av este o zi care reflectă o stare accentuată foarte importantă în dezvoltarea creației – spargerea. Fără această spargere nu este posibilă nicio corectare. Prin urmare, pe de o parte, este un eveniment plin de bucurie, dar pe de altă parte, este o zi de doliu și de a contempla cum este posibil să se prevină spargerea sau, cel puțin, să ne împotrivim.

Ca de obicei, în spiritualitate, două opuse se includ împreună într-un singur eveniment. Prin urmare, ar trebui să plângem toate dezastrele care au rezultat din spargerea care a fost planificată în rădăcinile spirituale. Cu toate acestea, pe de altă parte, ar trebui să ne bucurăm că am trecut prin spargere și suntem în procesul de corectare. Această oportunitate ne este dată din vremea lui Ari și numai  datorită neglijenței noastre proprii încă nu am ieșit din spargere, spre corectare.

Acest lucru trebuie să jelim în cea de-a noua zi a Av și nu ruina Templului care a avut loc cu mii de ani în urmă, ci Templul care încă nu a fost construit în inima noastră și care, astfel, este parcă dărâmat în fiecare zi. Aceasta este adevărata jale și catastrofa: de ce încă mergem în continuare spre ruină și spargere? La urma urmei, este scris: „În fiecare zi când Templul nu este înviat este ca și cum ar fi distrus din nou.” La asta ar trebui să ne gândim.

În schimb, jelim ruina care a avut loc acum 2.000 de ani, ca și cum suntem mari neprihăniți, iar oamenii aceia au fost răi, deoarece au permis ruinarea Templului și a romanilor și egiptenilor să vină la putere. Nu este pentru noi să-i judecăm, noi nu înțelegem ce s-a întâmplat atunci. Toate aceste evenimente au fost inevitabile, în funcție de ordinea de dezvoltare a gradelor.

Cu toate acestea, dacă astăzi, la atâția ani după Ari, când a sosit timpul și înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită, noi respingem în continuare Cabala și metoda de corectare, neadmițând nevoia de conectare. Aceasta este adevărata spargere din noi. Adevărata catastrofă nu este cea care s-a întâmplat în trecut, ci cea care se întâmplă acum, în noi, zi de zi.

Rabinul Akiva a chemat la iubirea aproapelui ca pe sine. Cu toate acestea, când Templul a fost distrus, s-a bucurat, pentru că a însemnat începutul corectării. Prin urmare, trebuie să ne gândim la prezent și la viitor și să nu regretăm trecutul.

Spargerea de atunci a fost rezultatul forțelor superioare care se luptă între ele. Deși înțelegem că Templul trebuie distrus, trebuie totuși să ne împotrivim spargerii. Ar trebui să nu fim de acord cu ieșirea din sfințenie. Dacă ați atins chiar și o picătură de spiritualitate, ar trebui să vă lăsați să cădeți din ea, în Klipa.

Prin urmare, Rabinul Akiva a chemat să ne menținem în „iubeşte aproapele ca pe tine însuți.” Pe de altă parte, dacă s-a întâmplat deja spargerea, trebuie să înțelegem că a fost spre bine și din acest moment începe corectarea. Dacă Templul a fost distrus, nu ar trebui să plângem de asta. În schimb, ar trebui să începem să-l reconstruim, cu o putere reînnoită.

Nu este nimic mai rău decât spargerea. Cu toate acestea, numai din această stare spulberată este posibil să ne ridicăm și să renaștem și, prin urmare, este bine când descoperim zdrobirea noastră. Noi, din nou și din nou, încercăm să ne conectăm, dar de fiecare dată descoperim cum forțele malefice se trezesc în noi, chiar mai puternice decât înainte. Adică, dezvăluim spargerea mai mare.

Este dezvăluit exact când vreau să mă conectez cu prietenii și descopăr, brusc, că nu o pot face. Toată ziua visez cum mâine mă voi întâlni cu prietenii mei și va exista o legătură puternică între noi. Dimineața, mă trezesc și nici măcar nu-mi amintesc că astăzi este o întâlnire a prietenilor. Am uitat totul! Toate intențiile mele bune s-au prăbușit în praf; aceasta este ceea ce se numește spargerea și așa ni se dezvăluie. (Minutul 08:20)

Eu însumi nu am puterea să rezist spargerii. Singura modalitate este să te incluzi în mediul corect, care are această putere. Prietenii trebuie să mă țină și să mă tragă după ei și, prin aceasta, ei înșiși devin întăriți. Până la urmă, eu am fost un motiv ca ei să se unească, de dragul salvării mele. Și așa se dovedeşte că am ajutat grupul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/21/19, Lecția despre subiectul „Tishaa BeAv (9 din Av)”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed