Kabbalah a publicat noul meu articol: ““Semnificaţia Tisha B’AV” (Kabbalah)”

Tisha B’Av (9 de Av) este o stare foarte importantă în dezvoltarea umană.

Tisha B’Av servește ca pomenire a distrugerii Sfântului Templu. Conform înțelepciunii Cabalei, această ruină reprezintă pierderea noastră de conștientizare a unificării noastre, ca un singur suflet, pe care îl reprezintă Sfântul Templu. Este o stare pe care Cabala o numește și „spargerea” sau „spulberarea” vaselor.

Imensa importanță a spargerii vaselor este că nu poate exista o corectare și unificare completă, fără să fi fost supuși corupției și spulberării.

Tisha B’Av reprezintă astfel, două stări polare opuse:

Întristare și plâns din prezicerea ruperii iminente, cu înțelegerea faptului că trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a rezista, adică, să ne menținem unitatea, împotriva presiunii în creștere, care spulberă unitatea noastră în bucăți.

Bucurie uriașă în condițiile pe care ni le aduce ruperea, că pierderea unităţii noastre este o șansă de a atinge o formă mai mare și mai completă de unitate.

Prin urmare, întristarea cu privire la ruinele trecutului trebuie să fie echilibrată cu bucuria în șansa pe care o aduc aceste ruine: să ne ridice la o formă de conectare mai înaltă și mai completă.

Tisha B’Av nu este, așadar, doar o zi anuală de post în calendarul evreiesc, în care o serie de dezastre de-a lungul istoriei sunt amintite și îndoliate. Este mai degrabă o stare care poate ieși la suprafață în orice moment când recunoaștem eșecul nostru de a participa activ la procesul nostru actual de corectare – corectarea acelor relații care s-au spulberat, care este considerată construcția unui nou Templu Sfânt.

Cum funcționează asta?

Secolul al XVI-lea, care a fost perioada marelui cabalist Isaac Luria (Ari), a desemnat perioada în care s-au deschis umanității porțile pentru cunoașterea procesului de corectare. Până atunci, acele porți erau închise, întrucât cabaliștii, care dețineau metoda corectării, știau foarte bine că timpul era încă necorespunzător.

Începând cu secolul al XVI-lea și cu atât mai mult în vremurile noastre, cunoștințele și capacitatea de a participa activ la procesul de corectare au devenit tot mai disponibile, și cu atât mai mult s-a răspândit înțelepciunea autentică a Cabalei.

Prin urmare, nu trebuie să ne lăsăm ȋntristați cu privire la Templele Sfinte care au fost distruse cu mii de ani în urmă. În schimb, întristarea noastră ar trebui îndreptată spre nepăsarea noastră de a participa de bună voie la procesul de corectare, care este prezent în fiecare moment.

Cu alte cuvinte, ȋn fiecare moment ȋn care eșuăm să adăugăm participarea noastră la procesul de corectare, adică să urmărim să ne conectăm pozitiv între noi, pentru a aduce unitatea în lume și să ne reunim la un nivel mai înalt decât am avut în trecut – sau cu alte cuvinte, în fiecare moment ȋn care eșuăm să adăugăm o altă „cărămidă” la construcția noului Sfânt Templu – atunci ar trebui să ne pară rău.de necunoașterea, ignorarea și lipsa de preocupare față de viitorul pozitiv al nostru și al umanității.

Nu putem înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani. Dorințele noastre sunt mult mai mari astăzi, iar epoca noastră se caracterizează prin construcția iminentă a noului Templu Sfânt, adică o stare de unitate deasupra tuturor diviziunilor, la care trebuie să ajungă întreaga umanitate. Prin urmare, a plânge despre ceea ce s-a întâmplat în trecut ne face să părem persoane drepte, care se uită înapoi la acei oameni slabi și nefericiți de atunci, o abordare care nu realizează necesitatea acelei ruine pentru dezvoltarea unei ordini specifice.

Începând cu secolul al XVI-lea, ȋn timpul lui Ari, s-a deschis umanității abilitatea de a participa la procesul de corectare, iar sensul lui Tisha B’Av poate fi înțeles în conformitate cu acest proces: ruina Templelor este spulberarea relațiilor umane, sciziunea răspândită în întreaga lume în umanitate, o stare spartă, pe care ni s-a dat capacitatea să o reparăm.

Prin urmare, nu ar trebui să ne raportăm la Tisha B’Av ca la istorie, ci ca o situație pe care o putem întâlni din când în când, în timp ce înaintăm, pentru a ne corecta relațiile sparte și a ajunge la o unitate mult mai înaltă și mai completă decât am experimentat-o vreodată înainte.

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment →