Noul meu articol pe Linkedin “Unicitatea dezvoltării umane”

Din punct de vedere fizic, oamenii sunt foarte asemănători cu alte specii de maimuțe. De fapt, suntem mult mai puțin capabili decât alte specii: suntem mult mai slabi, ne mișcăm mai încet, suntem mai susceptibili la boli și nu putem urca în copaci. Deci, de ce am devenit „stăpânii Pământului?” Răspunsul nu constă în abilitățile noastre, ci într-o dorință unică pe care doar oamenii o au: dorința de a trece dincolo de această lume, dorința de spiritual!

Dorința pentru spiritual ne determină să punem întrebări care ne dezvoltă creierul, care la rândul lui ne face mai deștepți decât toate celelalte specii, care nu pun la îndoială starea sau circumstanțele în care se găsesc. Dar nu ne întrebăm doar cum să facem viața mai comodă sau mai ușoară; ne întrebăm de asemenea, și aceasta este cel mai important, la ce servește viața. Tot ce am dezvoltat, de la artă la tehnologie, la industrie, la știință, la religie și filozofie, tot ceea ce ne face oameni se referă la căutarea scopului vieții. Această căutare ne-a dezvoltat până la punctul în care am devenit stăpânii Pământului.

Cu toate acestea, în timp ce căutarea scopului vieții ne-a dezvoltat mult dincolo de orice alt animal, de asemenea, ne-a lăsat intens frustraţi. Frenezia inexplicabilă prin care lumea pare să treacă în aceste zile se întâmplă din cauza acestei pofte de a găsi răspunsul la întrebarea chinuitoare despre sensul vieții. În căutarea frenetică a acestuia, care este adesea o înclinaţie inconștientă, alergăm în toate direcțiile și distrugem tot ce ne stă în cale.

Totuși, treptat, vom ajunge să ne dăm seama că putem găsi scopul nu în noi, ci între noi. Scopul vieții este să ne ridice la un nivel în care să înțelegem cum funcționează totul și de ce, și anume că înțelegem gândul din spatele creației. Pentru a realiza acest lucru, nu trebuie să studiem fiecare parte în mod specific, ci modul în care toate părțile funcționează împreună pentru a crea realitatea. Cu alte cuvinte, dacă înțelegem conexiunea dintre noi, vom înțelege realitatea și ne vom înțelege pe noi înșine. Abia atunci va dispărea nebunia lumii.

Pentru a înțelege interconectările noastre, trebuie să reconstituim rețeaua creată de natură. Acesta este motivul pentru care ne avem reciproc. Dacă construim printre noi același tip de conexiuni care există în restul realității, vom înțelege restul realității. Când vom înțelege realitatea, vom realiza că aceasta se bazează pe echilibru și armonie. Fiecare parte ia doar ceea ce are nevoie, în timp ce restul operațiunilor sale ajută la menținerea sistemului. În societatea umană, acest lucru se poate face numai dacă oamenii dezvoltă între ei iubire reciprocă. În acest caz, vor lua pentru ei doar ceea ce au nevoie, dar mai important, vor lucra din toată inima în beneficiul societății.

Așa cum membrii familiei au considerație unul față de celălalt și se ajută reciproc pentru că se iubesc unii pe alții, întreaga umanitate poate dezvolta în mod conștient astfel de conexiuni și prin urmare, poate înțelege întreaga existență, deoarece toate părțile realității sunt instinctiv în consideraţie și se ajută să se susțină reciproc. Întrucât ceea ce la toate creațiile vine în mod instinctiv, la noi vine în mod laborios și după multe reflecții, nu vom fi ființe automate funcţionȃnd instinctiv, ci ființe umane conștiente, conștiente de scopul lor în viață și de modul în care îl pot atinge.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →